ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la 25 februarie 2022, A. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 294 din 9 noiembrie 2018 dată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul pronunțării unei hotărâri de admitere și, în rejudecarea acțiunii civile, să lase nesoluționată latura civilă în ceea ce-l privește.

A arătat că deși a constatat intervenit cazul de încetare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., instanța a omis să rețină ca efect de drept al încetării procesului în baza acestui temei ca fiind aplicabile dispozițiile art. 25 alin. (5) din același cod.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și pe cele ale art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin rezoluție s-a dispus comunicarea cererii de revizuire și s-a fixat termen, cu citare părți, la 13 aprilie 2022.

Intimata B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.

Prin întâmpinările formulate în afara termenului prevăzut de art. 513 alin. (2) C. proc. civ. de intimata C. S.A. s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, iar prin cea formulată de intimații D., E., F., G., H. s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire în cazul în care, în calitate de prezumtivi moștenitori ai lui I., există posibilitatea prejudicierii lor din punct de vedere financiar ca urmare a admiterii cererii, iar în subsidiar, au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii.

II. Considerentele Înaltei Curți:

În drept, art. 406 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili respectivele drepturi.

Renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție, de care instanța trebuie să țină cont și care poate avea loc oricând în cursul judecății, putându-se face atât în primă instanță, cât și în căile de atac, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, cum este cazul în speță.

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților specific procesului civil și având în vedere poziția exprimată de revizuent cu privire la calea de atac pe care a exercitat-o, Înalta Curte urmează a lua act de renunțarea la judecata cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 294/A din 9 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (îndreptată prin încheierea din 12 noiembrie 2018), cu privire la latura civilă a cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.