ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1719/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.10.2018, reclamanta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea pârâtei SOCIETATEA B. S.R.L. la calcularea și plata dividendelor ce i se cuvin reclamantei de la data anulării Contractului de Cesiune autentificat sub nr. x/05.11.2008 și până la data plății efective, împreună cu dobânda legală și dobânda legală penalizatoare aferente.

Pe calea acțiunii oblice, s-a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea SOCIETĂȚII C. S.R.L. la plata către reclamantă a prejudiciului egal cu dividendele pe care reclamanta ar fi trebuit să le obțină în calitate de asociat în cadrul Societății B. S.R.L., calculate pe baza încasărilor înregistrate prin folosirea fondului de comerț dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare x/28.10.2010 de la Societatea B. S.R.L., din care să fie scăzute cheltuielile societății B. S.R.L., împreună cu dobânda legală penalizatoare aferente acestei sume, calculată de la data 28.10.2010 până la data plății efective.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâților D., E. și F. la plata în solidar cu SOCIETATEA C. S.R.L. a prejudiciului creat în patrimoniul reclamantei, astfel cum a fost calificat în al doilea capăt de cerere, împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestor sume, pe temeiul angajării răspunderii civile delictuale.

În ultimul capăt de cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei.

În drept, a invocat Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 67 alin. (1) și (2), art. 1172, art. 123, în forma aplicabilă în perioada 2008 și până la data formulării cererii de chemare în judecată, art. 373 vechiul C. proc. civ. coroborat cu articolul din C. civ., privind acțiunea oblică, art. 998 și 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta poprie.

La data de 14.12.2018, pârâții SOCIETATEA B. S.R.L., SOCIETATEA C., D. și E. au formulat întâmpinare și cerere reconventională.

Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea primelor două capete de cerere ca neîntemeiate, au invocat prescripția dreptului de a solicita dividende anterior lunii martie 2016, cu privire la primul capăt de cerere și respingerea capătului trei de cerere ca inadmisibil iar, în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconventională, pârâții au solicitat dispunerea dizolvării societății SOCIETATEA B. S.R.L., având în vedere neînțelegerile grave între asociați și lipsa organelor statuare.

Pe cale de excepție, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului de a solicita dividende, respectiv a "prejudiciului egal cu dividendele", anterior lunii martie 2016 (pentru profitul aferent anului 2015), iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov a respins excepția prescripției formulată cu privire la capătul doi de cerere, ca neîntemeiată și a respins excepția inadmisibilității formulată cu privire la capătul 3 de cerere ca neîntemeiată. De asemenea, s-a respins cererea reconventională ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 4746 din 20/12/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Ilfov, secția civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de A. în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA B. S.R.L., SOCIETATEA C., D. și E., ca neîntemeiată; totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 11200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, iar împotriva aceleiași sentințe și a încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2019 au formulat apel pârâții.

Prin încheierea din 4 iunie 2021, instanța de apel, printre altele, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de apelanta-reclamantă și a amânat pronunțarea pentru 11 iunie 2021.

Prin decizia nr. 1220 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. și de către apelanții-pârâți B. S.R.L., x, C., D., E., ca nefondate.

Împotriva încheierii din 4 iunie 2021 și deciziei nr. 1220 din 25 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta A. a formulat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, precum și obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecata efectuate cu soluționarea prezentei cauze.

Intimații-pârâți S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L.., E. și D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este declarat în termen legal sau dacă este incidentă excepția tardivității, iar, în măsura în care va trece peste aceste excepție, va dispune asupra admisibilității în principiu a căi de atac.

Prin încheierea din 16 martie 2022, s-a comunicat părților raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimații-pârâți S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L.., E. și D. au formulat un punct de vedere, prin care au achiesat concluziilor raportului, susținând tardivitatea recursului.

Prin rezoluția din data de 18 mai 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ.

În condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției tardivității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Hotărârea recurată și încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din hotărârea judecătorească i-au fost comunicate recurentei-reclamante A. la 12 iulie 2021, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

În condițiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 12 iulie 2021, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 12 august 2021, joi, zi lucrătoare.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurenta a expediat prin poștă cererea de recurs, la data de 13 august 2021, astfel cum aceasta este menționată pe ștampila de pe plicul de la dosar, fiind depășit termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, care s-a împlinit la data de 12 august 2021.

Având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurentă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iunie 2021 și deciziei nr. 1220 din 25 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală, va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. și la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât E., conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iunie 2021 și deciziei nr. 1220 din 25 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. și la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.