ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2022

HOTĂRÂRE

20.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă, la data de 29 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că în Contractul de credit nr. x din 26 martie 2008, încheiat între reclamant și C. S.A. (actualmente B. S.A.) sunt stipulate clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 și anume clauza prevăzută la art. 3, pct. 3.2, din Contractul de credit, care prevede plata unui comision de acordare a facilității de 1,75% din valoarea totală a facilității, clauza prevăzută la art. 3.5 din Contractul de credit privind perceperea dobânzii penalizatoare, să se dispună anularea clauzelor mai-sus menționate și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de acordare și dobândă penalizatoare, iar rambursarea acestor sume să se facă începând de la data încheierii contractului și până la momentul restituirii efective a sumelor. Totodată, s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare calculate asupra fiecărei sume plătite cu titlu de comision de acordare și dobândă penalizatoare, de la data plății de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 21/1992, C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 26/2022 din 5 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare și, în consecință, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

În motivarea soluției, judecătoria a reținut incidența dispozițiilor art. 87 C. civ., precum și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, care prevăd că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. Raportat la aceste dispoziții legale, prima instanță a constatat că noțiunea de domiciliu folosită de C. proc. civ. nu poate avea altă semnificație decât cea care rezultă din noul C. civ., fiind indicate în acest sens și prevederile art. 37 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

În ceea ce privește contractul de comodat de care se prevalează reclamantul, instanța a reținut că acesta îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată și nu a unuia autentic, lipsind data certă care să îl facă opozabil altor persoane, în condițiile art. 278 C. proc. civ. și, în plus, adresa imobilului obiect al comodatului - str. x, jud. Cluj - nici măcar nu este cea care figurează în prezent în cartea de identitate a reclamantului, respectiv str. x.

Totodată, instanța a avut în vedere și dosarele execuționale pe care A. le are la BEJ D., din care rezultă că acesta are domiciliul încă din anul 2017 în București, bd. x, vila N1-2. .

Raportat la toate aceste înscrisuri, instanța a reținut că la data sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul A. nu avea domiciliul în raza acestei instanțe și, pe cale de consecință, nu avea posibilitatea de a se prevala de prevederile art. 116 C. proc. civ., acesta stabilindu-și domiciliul pe raza municipiului Cluj-Napoca abia la data de 9 noiembrie 2021, ulterior sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 3516/2022 din 6 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamant și, în consecință, s-a declinate competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. S-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul în care competența aparține și instanței de la domiciliul consumatorului în cauzele având ca obiect constatarea nulității absolute, reclamantul înțelegând astfel să investească o instanță competentă alternativ din punct de vedere teritorial cu soluționarea cererii.

Cea de-a doua instanță a avut în vedere, în stabilirea competenței, domiciliul real al reclamantului-consumator, cu privire la care s-a constatat că se află în municipiul Cluj-Napoca, împrejurare dovedită prin contractul de comodat încheiat pe perioada 05.04.2021 - 05.04.2024, depus la dosar, acesta prevalând asupra domiciliului formal, care se afla în București.

Totodată, s-a reținut că inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Ca un argument în plus, instanța a mai constatat că reclamantul a operat, ulterior, modificarea în actul de stare civilă, astfel cum rezultă din cartea sa de identitate eliberată la data de 09.11.2021 și care prevede domiciliul său legal ca fiind Cluj-Napoca.

În consecință, instanța a reținut că declinarea competenței în favoarea unei instanțe din București, în condițiile în care reclamantul-consumator a invocat și dovedit că locuiește statornic în Cluj-Napoca și i s-ar încălca astfel dreptul la apărare, generându-se costuri suplimentare privind asigurarea apărării, ignoră în totalitate prevalența drepturilor consumatorului în contextul principiilor enunțate prin Legea nr. 193/2000.

Dosarul a fost înregistrat la 2 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorului 1 București, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca, secția Civilă competența soluțioării cauzei, pentru următoarele considerente:

Litigiul este în materia protecției drepturilor consumatorilor, având ca obiect acțiunea în constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor privind comisionul de acordare și dobânda penalizatoare din contractul de credit, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit încheiate între profesioniști și consumatori.

Potrivit regulii generale privind competența teritorială prevăzută la art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, raportat la calitatea părților, de consumator și profesionist, precum și la obiectul și cauza acțiunii, se constată că este incidentă și regula de competență teritorială alternativă prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, potrivit căreia, "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: ...8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, prin urmare, potrivit acestui text legal, competența este alternativă, reclamantul având opțiunea între instanța de la domiciliul pârâtei și cea de la domiciliul său.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, la data sesizării instanței de judecată, erau deopotrivă competente atât instanța de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 107 C. proc. civ., cât și instanța competentă alternativ, de la domiciliul reclamantului, în calitate de consumator, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod.

În ceea ce privește domiciliul reclamantului, în calitatea sa de consumator, se reține că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, chiar dacă la momentul sesizării instanței acesta avea domiciliul, potrivit actelor de stare civilă, în B-dul x, nr. 2-6, București, reclamantul locuia, în fapt, în municipiul Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din contractul de comodat încheiat pe perioada 05.04.2021 - 05.04.2024.

Potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". Prin urmare, din punct de vedere procesual, relevant este locul unde persoana a declarat că poate fi găsită în vederea comunicării actelor de procedură potrivit declarației sale.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În consecință, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul real al consumatorului.

În aceste condiții, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 116 C. proc. civ., văzând și art. 87 C. civ.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția Civilă.