ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1634/2022

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2017, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de ședință din 13 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul Brăila, secția I civilă. Prin încheierea din 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A..

Prin sentința civilă nr. 427 din 27 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul civil nr. x/2018, s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului privind constatarea nulității încheierii din 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la 16 iulie 2018, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 427 din 27 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin care a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate. Prin cererea formulată, petentul arată că, în fapt, prin sentința menționată supusă contestației s-a schimbat înțelesul lămuririi vădit neîndoielnic al acțiunii promovate în data de 21 mai 2018. În susținerea cererii, s-au invocat dispozițiile art. 426 alin. (3), art. 425 și art. 503 alin. (1) raportat la art. 107 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 601 din 24 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 312 din 23 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de A., împotriva sentinței civile nr. 601 din 24 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă. În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a dispus amendarea petentului cu suma de 1.000 RON.

Petentul A. a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare, care însă a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018. Petentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind menținută măsura suspendării dispuse în cauză.

La data de 11 ianuarie 2021, împotriva încheierii din 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483-502 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat că la 24 iunie 2019 a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare, dispuse prin decizia nr. 312/2019 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Această cerere a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, care a avut un prim termen de judecată la 10 iulie 2019, când instanța a suspendat judecarea cauzei. Încheierea din acea dată a fost pronunțată de instanță cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea sa, întrucât împotriva doamnei judecător B. a fost pusă în mișcare o acțiune penală în baza art. 88 și următoarele din Legea nr. 304/2004, aceasta fiind sub incidența dispozițiilor de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ. Recurentul a susținut că încheierea din 9 iulie 2020, recurată în prezenta cauză, a fost pronunțată cu nesocotirea situației de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în care s-au aflat judecătorii B. și C.. A arătat că doamna judecător B. se află în continuare sub incidența art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ. privind alte cazuri de incompatibilitate. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea actelor de procedură anterioare care nu au o existență de sine stătătoare și rejudecarea în fond a cauzei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din 15 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu. Prin încheierea din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul, a prorogat discutarea excepției nulității recursului și a acordat termen la 7 decembrie 2021, când a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 14 iunie 2022 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea discutării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. La 1 iulie 2022, recurentul a formulat cerere de reluare a judecării recursului. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei. Înalta Curte constată că judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni. Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A..