ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 11.02.2011, contestatorul A. a chemat-o în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 137215/27.12.2010 și obligarea intimatei la plata pensiei reactualizate, precum și a dobânzii penalizatoare aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1764/28.09.2011, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță sesizată a reținut că decizia contestată a fost emisă de intimată în temeiul Legii nr. 119/2010, fiind incident art. 7 alin. (1) din același act normativ care face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

După evocarea conținutului art. 156 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a apreciat că este incidentă teza finală a acestui articol, care stabilește competența în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

A mai reținut că nu este aplicabil art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, întrucât acest text de lege vizează numai deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în temeiul art. 86 alin. (1) din aceeași lege.

Prin urmare, constatând că intimata are sediul în București, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3234/11.05.2022, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș și a înaintat dosarul Înaltei Curți în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța sesizată ulterior a evocat dispozițiile art. 2 și art. 7 din Legea nr. 119/2010, art. 86-87 și art. 156 din Legea nr. 19/2000, după care a apreciat că deciziei contestate îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.

A mai reținut că acțiunea vizează o decizie emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor a Sectorului 4, contestatorul solicitând recalcularea pensiei cu luarea în calcul a adeverințelor de venit depuse la casa de pensii.

În acest context, a apreciat că este incidentă prima teză a art. 156 din Legea nr. 19/2000, care stabilește competența în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Constatând că domiciliul contestatorului este în Pitești, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27.05.2022.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Înalta Curte constată că în cauză există conflict negativ de competență, întrucât două instanțe s-au dezînvestit, declinându-și reciproc competența, astfel încât se impune emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect o contestație împotriva unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la 27.12.2010, iar contestația a fost formulată la 11.02.2011.

Deși la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, aceasta a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01.01.2011.

Ca atare, la data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154, aplicabile în cauză conform art. 725 C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Administrației și Internelor, s-a modificat în sensul că acestea se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

În consecință, introducerea acțiunii împotriva unei case de pensii sectoriale atrage incidența art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care stabilește competența în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere că, la momentul declanșării litigiului, domiciliul contestatorului era în Pitești, care se află în raza teritorială a Tribunalului Argeș, rezultă că acestui tribunal îi revine competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.