ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la 29.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 478.448,8 RON și la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 219/15.10.2020, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1384/13.09.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul și a schimbat sentința atacată în sensul că: a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 478.448,80 RON și a dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu 28.01.2020 și până la plata integrală a debitului principal; a mai obligat-o pe intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.084,48 RON către apelanta-reclamantă.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

În motivare, a arătat că situația de fapt stabilită de instanța de apel este eronată. Astfel, a învederat că înțelegerea părților în litigiu a fost în sensul de a încheia un contract de prestări servicii.

În continuare, a arătat a transportat cele 3 utilaje în locația indicată de intimata-reclamantă în aceeași perioadă în care au fost achitate facturile.

A subliniat că a suferit un prejudiciu în urma folosirii necorespunzătoare a acestor utilaje de către intimata-reclamantă și că a fost nevoită să efectueze reparații în valoare de aproximativ 70.000 RON.

A mai susținut că părțile nu au putut încheia contractul de prestări servicii în formă scrisă, deoarece reprezentantul legal al intimatei-reclamante nu cunoștea data finalizării lucrărilor.

În continuare, a subliniat că negocierile purtate de părți nu au vizat încheierea unui contract de vânzare a utilajelor, intimata-reclamantă cunoscând interdicția de înstrăinare a acestor bunuri de care era ținută recurenta-pârâtă.

A mai arătat că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 249 C. proc. civ., apreciind în mod eronat că recurenta-pârâtă ar fi trebuit să-și dovedească susținerile.

În final, a conchis că partea adversă trebuia să-și probeze susținerile referitoare la situația de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată.

În drept, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că deși recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ea nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în acest motiv.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi subsumate vreuneia dintre ipotezele reglementate de acest motiv de casare, respectiv nemotivarea hotărârii atacate sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Ca atare, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

Autoarea recursului a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile sale din cererea de recurs vizează numai temeinicia deciziei atacate.

Astfel, recurenta-pârâtă nu își fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greșita aplicare a unor norme de drept material, ci numai pe aspecte factuale ale cauzei, susținând că situația de fapt reținută de instanța de apel este eronată. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În plus, recurenta-pârâtă nu a indicat în cererea de recurs vreo normă de drept material pretins încălcată sau greșit aplicată de către instanța de apel.

Ca atare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

Susținerea referitoare la greșita interpretare a art. 249 C. proc. civ. nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece acest motiv de nelegalitate sancționează încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Or, recurenta-pârâtă invocă greșita interpretare a art. 249 C. proc. civ.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei instanței de apel.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că chitanța privind plata onorariului de avocat nu cuprinde mențiuni cu privire la numărul de dosar și nici cu privire la numărul contractului de asistență juridică în legătură cu care a fost achitat acest onorariu. În consecință, nefiind întrunite exigențele impuse de art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-reclamantă privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1384/13.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.