ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1507/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 24 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei totale de 66.763,47 RON, din care 30.745 RON, reprezentând sume încasate de pârât cu titlu de avansuri de trezorerie în perioada 1 ianuarie 2014 - 30 noiembrie 2015; 23.084,9 RON, reprezentând contravaloarea taxelor aferente, derivate din asimilarea sumelor respective cu veniturile din salarii; 2.321 RON, reprezentând penalități de întârziere datorate bugetului de stat și 10.612,27, RON reprezentând sume calculate potrivit art. 36 din Decretul nr. 209/1976.

Prin sentința civilă nr. 10205 din 14 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 987 din 29 martie 2018, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 66.763,47 RON reprezentând prejudiciu cauzat fostului angajator.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B..

Prin încheierea din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, constatând că la acel termen de judecată niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului.

Prin încheierea din 12 iunie 2019, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a pricinii, menținându-se măsura suspendării cauzei dispusă la termenul de judecată din 10 aprilie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care însăși repunerea cauzei pe rol este condiționată de solicitarea părților de soluționare a cauzei în lipsa lor, iar niciuna dintre părți, legal citate, nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă.

La 28 octombrie 2019, reclamanta A. S.R.L a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2020 s-a dispus amânarea judecării cererii de repunere pe rol a cauzei pentru termenul din 19 februarie 2020, data la care s-a dispus amânarea judecării cererii la 01 aprilie 2020.

Ca urmare a instituiii stării de urgență pe teritoriul României, s-a fixat termen de judecată la 24 iunie 2020, termenul la care, instanța a invocat, din oficiu, excepția perimării apelului.

Prin decizia nr. 1729 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul declarat de pârâtul B..

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, precizând ca va depune ulterior motivele de recurs.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentului-pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, cu mențiunea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul declarat de recurentul-pârât sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 487 și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Articolul 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. statuează că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), apicabile și în recurs, potrivit cărora, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (1) C. proc. civ., se reține că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 05.05.2021, însă acesta nu a depus la dosar motivele de casare în susținerea recursului declarat.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1729 din 24 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1729 din 24 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.