ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1886 din 20 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâtele J. S.A. și K.; a constatat că prevederile art. 4.3 din contractul nr. x din 14 iunie 2007, din contractul nr. x din 17 octombrie 2007, din contractul încheiat la 27 mai 2008 cu E. și F., din contractul nr. x din 8 mai 2008 și prevederile art. 4.5 din contractul nr. x din 4 mai 2007 și contractul nr. x din 6 septembrie 2007 sunt abuzive și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâta J. S.A. și reclamanții A., B., C., D. E., F., G., H. și I..

Prin decizia nr. 762 din 21 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ambele apeluri, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 762 din 21 februarie 2018 au declarat recurs reclamanții.

Prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2018 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de Curtea Constituțională a României a excepției de neconstituționalitate care face obiectul dosarului nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 624/R din 29 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul declarat de reclamanți.

Împotriva deciziei civile nr. 624/R din 29 iunie 2021 au declarat recurs reclamanții G. și H., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Prin memoriul de recurs se arată că suspendarea judecății a fost dispusă de instanță în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de Curtea Constituțională a României a excepției de neconstituționalitate care face obiectul dosarului nr. x/2018 și că recurenții nu aveau obligația de a formula cerere de repunere pe rol. Apreciază că față de dispozițiile art. 413 și art. 418 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, cu mențiunea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurenții-reclamanți H. și G., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din raportul comunicat la data de 04.03.2022, reiese obligația recurenților de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenții-reclamanți nu s-au conformat acestei obligații.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, așadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligației ce le revenea, deși li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții-reclamanți H. și G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți H. și G. împotriva deciziei civile nr. 624/R din 29 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.