ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1499/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.05.2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE să fie obligați la plata sumelor reprezentând diferență de pensie în cuantum de 230.743 RON pentru perioada octombrie 1996 - august 2005, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, la plata de daune morale în cuantum de 10 RON/zi întârziere pentru perioada 27.07.2003 - 03.12.2014, la plata sumelor reprezentând diferență de pensie în cuantum de 302.952 RON pentru perioada septembrie 2005 - 31.12.2017, la plata de daune morale în cuantum de 10 RON/zi întârziere pentru perioada 03.2007 - 12.2017, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 RON.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a secției contencios administrativ și fiscal și a declinat competența în favoarea secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea nr. 30 de la 13 decembrie 2018 a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Gorj, formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Prin sentința nr. 1199 de la 13 decembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, invocată de acești pârâți prin întâmpinare. A respins cererea de ordonanță președințială a reclamantului A., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin decizia nr. 444 din 20 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca tardiv apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva încheierii nr. 30 din 13 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1199 din 13 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei nr. 444 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, fără a expune, în mod inteligibil motive de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.

Intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 13 mai 2020, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2020, Înalta Curte, în complet de filtru, a fixat termen la data de 4 noiembrie 2020, în ședință publică, în vederea discutării suspendării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 15 iunie 2022.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 4 noiembrie 2020.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 4 noiembrie 2020, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 15 iunie 2022.

În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 444 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 444 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.