ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1375/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 925.000 RON, reprezentând despăgubirea aferentă poliței de garantare privind buna execuție nr. x/17.082016; obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare pentru raporturi între profesioniști prevăzută de art. 3 alin. (2),

1

din O.G. nr. 13/2011 de la data de 23.07.2018 și până la data achitării integrale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului proces.

În drept, s-au invocat dispozițiile C. civ., C. proc. civ. și O.G. nr. 13/2011, precum și celelalte prevederi legale menționate în cuprinsul acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1537 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamanta A. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 394/A-C din 24 septembrie 2020, a admis apelul declarat de apelantul - reclamant A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1537 din 9 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A.. A schimbat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea completată prin cererea de la dosarul de fond. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 925.000 RON, reprezentând despagubirea aferentă poliței de garantare privind buna execuție nr. x/17.08.2016, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată potrivit dispozițiilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 28.05.2019 și până la data plății efective. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.283 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.

Pârâtul S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 16 decembrie 2020.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele de nelegalitate; respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei civile nr. 394/24.09.2020 a Curții de Apel Pitești ca temeinică și legală; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, care primează în fața excepției nulității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia nr. 394/A-C/24.09.2020, prin care Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de recurenta A. S.A. având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecății o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

În privința calificării raportului juridic și a cauzei cererii de chemare în judecată, prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din 07.10.2019, prin care a respins excepția de necompetență teritorială, reținând că "la baza raporturilor dintre părți stă un contract de asigurare".

Instanța de apel a reținut că, nefiind contestată pe calea apelului, calificarea juridică dată de prima instanță clauzei de garantare privind buna execuție a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi contrazisă.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

În speță, raportului juridic dedus judecății i se aplică norma generală în materie de asigurări astfel cum a statuat cu putere de lucru judecat prima instanță.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

Referitor la cererea intimatului-reclamant A. S.A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimatul-reclamant A. S.A. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 15.221,86 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedit prin ordinul de plată depus în copie la dosar recurs.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă B. S.A. la plata sumei de 15.221,86 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 394/A-C din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.A. la plata către intimatul-reclamant A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.221,86 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2021.