ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în str. x, București, pentru lipsa titlului locativ și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, reclamanta a solicitat ca, în situația în care nu este întemeiat capătul de cerere privind plata majorărilor de întârziere, să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale calculate până la data plății efective a debitului principal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1357, art. 1516, art. 1518 alin. (1), art. 1523, art. 1547, art. 1796, art. 1809, art. 1821 și art. 1831 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4099 din 01.07.2019, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, secția I civilă, s-a admis cererea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.768,80 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada martie 2017 - octombrie 2018, suma de 526,13 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând TVA, suma de 1.355,35 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând majorări contravaloare lipsă de folosință și suma de 46,19 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând majorări TVA.

Totodată, s-a constatat încetată de drept fișa de calcul nr. x/01.09.2016 și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București.

Prin decizia civilă nr. 1910 din 28 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția netimbrării apelului și s-a anulat apelul formulat de pârâtă ca fiind netimbrat.

Prin decizia civilă nr. 924 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția perimării recursului, invocată de instanță din oficiu și s-a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă.

Recurenta susține că instanța de recurs nu a analizat toate argumentele invocate de aceasta în susținerea cererii de amânare a cauzei și nu a arătat în concret care sunt motivele pentru care s-a respins cererea de amânare.

Potrivit recurentei, instanța trebuia să efectueze o analiză a incidenței dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pe baza circumstanțelor de fapt ale cauzei, respectiv să aibă în vedere că împotriva încheierii de suspendare din 17.02.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost declarat recurs, dar și a circumstanțelor de drept din perspectiva dispozițiilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora se poate declara recurs împotriva încheierii de suspendare cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Recurenta arată că, în cauză, instanța de recurs nu a efectuat verificarea incidenței dispozițiilor art. 414 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd în mod clar că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea.

Prin urmare, recurenta apreciază că instanța de recurs nu ar fi trebuit să se pronunțe asupra excepției perimării până la data soluționării recursului împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei.

În continuare, recurenta susține aplicarea greșită de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 414 alin. (2) și art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

La 2 martie 2022, intimata-reclamantă Administrația Fondului Imobiliar a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția tardivității căii extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 20 ianuarie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 14 martie 2022, s-a fixat termen de judecată la 24 mai 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității recursului, invocată de intimata-reclamantă, urmând a respinge ca tardiv recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin decizia recurată s-a constatat perimarea cererii de recurs formulată de pârâtă împotriva deciziei civile decizia civilă nr. 924 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 421 alin. (2) teza I din același cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din același cod, termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziții imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunțării hotărârii atacate, s-a împlinit la 21 decembrie 2021, ora 24:00.

Așadar, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată la 15 decembrie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la 11 ianuarie 2022, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale incidente, astfel încât va admite excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimata-reclamantă, și va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 924 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 924 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.