ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 01.03.2021, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație, situat în str. x, București, pentru lipsa titlului locativ; obligarea pârâtei la plata debitului în valoare de 247.874,82 RON, conform extrasului de cont nr. 6693/05.02.2021, debit calculat conform HCGMB NR. 426/2018, compus din 188.170,27 RON, contravaloare lipsă folosință aferentă perioadei 18.12.2018-31.12.2020; 35.752,30 RON, TVA aferentă perioadei 18.12.2018-31.12.2020; 23.952,25 RON, dobânda legală aferentă perioadei 18.12.2018-31.12.2020 și în continuare obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data plății debitului principal.

Prin sentința civilă nr. 2269 din 29.11.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta Administrația Fondului Imobiliar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Administrația Fondului Imobiliar.

Prin decizia civilă nr. 782 din 17 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins apelul declarat de ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta susține în esență că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ.. În acest sens, autoarea recursului susține că instanțele de fond au încălcat și au aplicat greșit normele materiale incidente în cauză.

Totodată, recurenta arată că imobilul situat în București, str. x, a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 2883, fiind fostă proprietate a lui B., căruia i s-au naționalizat 13 apartamente situate în București, str. x, str. x, 2. În acest decret nu sunt specificate numerele de apartamente preluate de la foștii proprietari, ci doar numărul de apartamente care au făcut obiectul naționalizării.

Mai arată recurenta că potrivit Regulamentului de organizare funcționare al instituției, aprobat prin HCGMB nr. 129/2019, Administrația Fondului Imobiliar are ca obiect de activitate administrarea, vânzarea, întreținerea, repararea fondului imobiliar aflat în proprietatea publică și privată a Municipiului București, dobândit în virtutea actelor normative în vigoare la data preluării, sens în care cererea de chemare în judecată a fost formulată în calitate de administrator al imobilului, susține recurenta. În continuare, recurenta redă situația de fapt și arată că pârâtul a ocupat în mod abuziv și fără forme legale spațiul comercial situat în București, str. x sector 1, iar statul a suferit un prejudiciu prin neîncasarea fructelor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs, iar pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei-reclamante referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ. sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele materiale nu au fost corect aplicate. Nemulțumirile generale ale recurentei și susținerile legate de soluția pronunțată cu privirea la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, recurenta-reclamantă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat critici exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susținerile recurentei-reclamante prin care redă situația de fapt, arătând că intimatul-pârât a ocupat în mod abuziv și fără forme legale spațiul comercial situat în București, str. x sector 1, iar statul a suferit un prejudiciu prin neîncasarea fructelor, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar, iar modul de redactare a cererii de recurs să permită Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 782 din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR împotriva deciziei civile nr. 782 din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR împotriva deciziei civile nr. 782 din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.