ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și C. să se constate caracterul abuziv și implicit să se constate nulitatea absolută a clauzei conținută de art. 1.9 din capitolul "termeni și condiții generale" prin care se stabilește obligația reclamantei să achite pârâtei penalități în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică, pentru sumele datorate în baza contractului nr. x/10.12.2014, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000 și ale Legii nr. 296/2004, iar în probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În data de 19.10.2021 pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beius, exceptia autoritatii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

În motivarea excepției, a precizat pârâta că sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., iar potrivit art. 9 din contractul încheiat între părți, competența soluționării litigiilor revine instanțelor de judecată de pe raza Municipiului București, și că, din moment ce competența a fost stabilită prin contract, nu mai este incidentă competența alternativă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din C. proc. civ., Decizia ANCOM nr. 158/2015, art. 4 și următoarele din Legea nr. 193/2000, art. 14 alin. (2) din C. civ., iar în probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 963/24.11.2021, pronunțată de Judecătoria Beiuș a fost admisă excepția necompentenței teritoriale și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a precizat faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 și art. 126 C. proc. civ. și ale art. 9 din contractul încheiat între părți, în sensul că prin contractul de prestări servicii părțile au convenit asupra instanței competente aceasta fiind Judecătoria Sectorului 1 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentinta nr. 3871 din 14.04.2022 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș. A fost constatată existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Beiuș. S-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Potrivit alin. (2), în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

Fiind vorba de un litigiu având ca obiect protecția drepturilor consumatorilor clauza inserată la art. 9 din contract este considerată nescrisă, iar pârâta nu se poate prevala de ea pentru a atrage compentența Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanțe compentente, în speță fiind vorba de Judecătoria Sectorului 1 București, competentă în temeiul art. 107 al 1 C. proc. civ. și Judecătoria Beiuș, competentă în temeiul dispozițiilor art. 113 al 1 pct. 8 C. proc. civ., iar reclamanta a ales să introducă acțiunea la această din urmă instanță, competența aparține Judecătoriei Beiuș.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și Judecătoria Beiuș s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, prin urmare este un litigiu cu consumatorii.

Prin clauza stipulată la art. 9 din contractul încheiat de părți s-a prevăzut că, litigiile care decurg sau sunt în legătură cu contractul, vor fi soluționate de instanțele de judecată aflate în raza teritorială a Municipiului București.

Potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

În cauză, se constată că nu poate fi invocată clauza atributivă de competență inserată în contractul părților, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de credit, iar nu după nașterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ. În consecință, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite.

Conform dispozițiilor de drept comun, regula în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, potrivit art. 113 pct. 8 C. proc. civ., în afara de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Norma citată este o normă de protecție a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanța judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază teritorială de competență domiciliază) această normă de competență fiind o garanție suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor. Or, prin declinarea competentei teritoriale în favoarea instanței de la sediul profesionistului, aceasta prevedere legală a fost golită de conținut.

Astfel, se reține că în această materie s-a reglementat o competență teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanțe simultan competente, conform art. 116 C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă de competentă, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

În cauză, în exercitarea dreptului prevăzut de art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Beiuș, ca instanță de la domiciliul său.

În raport de considerentele mai sus arătate, competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 126 alin. (2) raportat la art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2022.