ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. x/2019 la 28.08.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6700 euro cu titlu de despăgubiri.

La termenul de judecată din data de 02.12.2019, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive pe care a admis-o prin sentința nr. 1207 din 2.12.2019 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București cu motivarea că debitoarea are sediul pe raza teritorială a acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința nr. 10566 din data de 11.12.2020, Judecătoria Sectorului 2, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz. A fost constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției s-a reținut că invocarea excepției necompetenței se poate face în condițiile stipulate de art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., conform căruia competența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. Consecința neinvocării-în termenul și în condițiile legale menționate - a necompetenței de ordine privată este aceea a stabilirii competenței instanței investite de reclamantă, deoarece partea care poate avea interes să invoce excepția, respectiv pârâta este decăzută din acest drept, conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum reclamanta nu poate invoca necompetența de ordine privată, iar pârâta nu a invocat-o prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. instanța inițial sesizată devine competentă să soluționeze respectivul litigiu, chiar dacă regulile procedurale de competență cuprinse în art. 107-116 din C. proc. civ. nu stabilesc competența sa.

Nu sunt aplicabile cauzei prevederile art. 119 din C. proc. civ. care se aplică cererilor privitoare la societăți, respectiv cererilor cu privire la existența societății sau la ansamblul operațiunilor sale, cererilor introduse de societate împotriva asociaților, ori de unul sau mai mulți asociați împotriva societății, precum și de unul sau mai mulți asociați contra altor asociați și în care cererea de chemare în judecată trebuie să privească raporturi juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.12.2020.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul litigiului este o acțiune în pretenții iar nu o acțiune care să privească raporturi juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 119 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Regula generală de competența teritorială prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de către pârâtă, instanța învestită nu o putea invoca din oficiu, aceasta fiind competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Bicaz s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta alegerea instanței competente revenea exclusiv pârâtei, instanța la care s-a declinat competența fiind îndreptățită, la rândul său, să verifice legalitatea invocării excepției de necompetență teritorială, potrivit deciziei RIL nr. 31/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 133/2020.

Așa fiind, întrucât prima instanță învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Bicaz, aceasta era competentă să soluționeze cauza.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bicaz.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2021.