ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2022

HOTĂRÂRE

19.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1255/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalul Iași, secția I civilă reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. București, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași a chemat în judecată pe pârâtul A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 190,04 RON reprezentând contravaloarea minutelor de întârziere a trenului de calatori nr. 6401 din data de 22.07.2018. În drept, a invocat dispoziile art. 254 din Codul Muncii.

Instanta a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, raportat la dispozițiile art. 269 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 2594 din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost admisă exceptia necompetenței teritoriale și, în consecință, a fost declinată, în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei.

În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul. De asemenea, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Prin urmare, în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința/sediul sau locul de muncă reclamantul, prin urmare Tribunalul București este instanța competentă în soluționarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin sentința nr. 1415 din 1.03.2022 a admis excepția necompetentei teritoriale, a declinat competenta de solutionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că competența teritorială de soluționare a cauzei în materia conflictelor de muncă a fost reglementată prin dispoziții imperative, conform legislației în vigoare la data sesizării instanței.

Prin Legea nr. 53/2003- Codul muncii, legiuitorul a stabilit care sunt criteriile obiective în raport cu care se stabilește competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă, și anume domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul reclamantului, iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 republicată, modificat prin Legea nr. 2/2013, competența teritorială de soluționare a cererilor referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se stabilește în raport de domiciliul sau locul de muncă ale reclamantului.

În speță, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei prezintă relevanță faptul că, din cererea de chemare în judecată, rezultă că reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași are sediul indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind în Iași, str. x, corp B, jud. Iași, și a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâtul A., fost angajat al SNTFC CFR Călători S.A., dar cu atribuții exercitate în cadrul Sucursalei Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași - Depoul de locomotive Iași, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Tribunalului Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ.: "Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", pe cale de consecință, se constată că legea de procedură civilă le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, rațiunea legiuitorului fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, așa cum este cazul în speță.

În aceste condiții, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că noțiunea de "sediu" la care fac referire dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice ci și la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu.

În cazul unei interpretări contrarii, în sensul că, deși sucursala are capacitate procesuală de folosință și exercițiu, acțiunea în care are calitatea de reclamantă se introduce tot la sediul persoanei juridice mamă, s-ar goli de conținut dispozițiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. și ar fi încălcată însăși rațiunea pentru care legiuitorul a recunoscut capacitate procesuală entităților fără personalitate juridică.

Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, față de caracterul competenței teritoriale în această materie, ce este reglementată prin norme imperative, tribunalul a reținut că soluționarea cauzei este de competența teritorială a Tribunalului Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul de față, având ca obiect, cererea formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. București, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași, în calitate de angajator, în contradictoriu cu persoana fizică pârâtă, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Se reține că, în materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenței în cauza de față, dispozițiile art. 269 Codul muncii respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii: (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

De asemenea, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, act normativ cu caracter special față de Codul muncii: "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Din interpretarea literală a celor două texte de lege, rezultă faptul că norma cuprinsă în art. 269 Codul muncii are în vedere atât situația în care reclamant este persoana fizică angajată, cât și cea în care reclamant este persoana juridică angajatoare.

În schimb, norma cuprinsă în prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competența teritorială de soluționare în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatul, caz în care acțiunea poate fi promovată fie la instanța de domiciliu, fie la cea de la locul de muncă. Se observă că textul art. 210 din Legea nr. 62/2011, nu reglementează competența teritorială de soluționare în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatorul.

În speță însă, trebuie determinată norma de competență teritorială în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatorul, caz în care se aplică norma cu caracter general în materia conflictelor de muncă, în vigoare, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Se reține faptul că, în ceea ce privește conflictul de competență ivit în cauză, instanțele în conflict au apreciat diferit noțiunea de "sediu al reclamantului".

Astfel Tribunalul Iași a reținut că sediul reclamantei se află pe teritoriul municipiului București și nu prezintă relevanță faptul că sucursala reclamantei la care este angajată persoana fizică se află în Iași, în timp de Tribunalul București a reținut că noțiunea de sediu la care fac referire dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii nu se referă numai la sediul principal ci și la sediul secundar, în speță sediul sucursalei ce are capacitate procesuală de folosință și exercițiu, iar acesta se află pe teritoriul județului Iași, conform mențiunii făcute prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată prin Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Iași, în contradictoriu cu pârâtul, angajat al acestei sucursale. Se mai reține, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ.: "Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".

Înalta Curte reține că, prin dispozițiile legale mai sus citate, legea de procedură civilă le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, rațiunea legiuitorului fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, așa cum este cazul în speță.

În raport de considerentele mai sus arătate, întrucât sediul Sucursalei Regionale de Transport Feroviar Călători Iași se află pe raza teritorială a județului Iași, revine Tribunalului Iași competența teritorială de soluționare a cauzei.