ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 552/2019

HOTĂRÂRE

19.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 552/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 martie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 25 septembrie 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta SNTFC "CFR Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 828,14 RON reprezentând contravaloarea a 124 kg motorină, prejudiciu adus unității.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 254 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 448/2018 din 7 martie 2018, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Iași, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reținut, în esență, că în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul/reședința/sediul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. are sediul în București. În acest sens, potrivit art. 3 alin. (1) din Statutul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A., Anexă la H.G. nr. 584/1998, "Sediul C.F.R. Călători este în municipiul București, bd. x, sectorul 1".

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că sediul reclamantei este în Municipiul București, Tribunalul Iași a reținut că Tribunalul București este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze.

Tribunalul Iași a apreciat că, în determinarea instanței competente în soluționarea cauzei, nu prezintă relevanță faptul că acțiunea introductivă a fost formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A., prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași, sucursală al cărei sediu este în municipiul Iași. În stabilirea instanței competente, trebuie avut în vedere sediul/domiciliul reclamantului, și nu sediul procedural ales sau sediul/domiciliul reprezentantului reclamantului (sediul reprezentantului reclamantului prezentând relevanță doar în situația în care acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor). Potrivit art. 1 din H.G. nr. 584/1998:

"(1) Se înființează Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători - S.A., denumită în continuare C.F.R. Călători, societate comercială pe acțiuni, cu sediul în municipiul București, bd. x, prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române; (2) C.F.R. Călători este persoană juridică română, se organizează și funcționează în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre; (3) C.F.R. Călători poate înființa sucursale, reprezentanțe, agenții și altele asemenea, în țară și în străinătate, în condițiile legii", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2018

Prin sentința civilă nr. 9213 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, Tribunalul București a reținut, în esență, că, prin cererea de repunere pe rol din 29.10.2018, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat în mod clar (cu caractere boldite și subliniate, la finalul cererii de repunere pe rol) că acțiunea este formulată de către Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași, în nume propriu.

Sediul reclamantei, astfel cum a fost precizat, este în Iași, str. x, corp B, jud. Iași.

"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul",Tribunalul București a apreciat că Tribunalul Iași este competent să soluționeze litigiul.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Iași competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că pricina de față este un conflict de muncă ce are ca obiect acțiune în răspundere patrimonială constând în recuperarea de la salariat a sumei de 828,14 RON reprezentând contravaloarea a 124 kg motorină, prejudiciu cauzat societății angajatoare, respectiv reclamantei Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași.

Nu poate fi ignorat faptul că Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași a menționat în mod expres că acțiunea dedusă judecății a fost formulată de către această entitate, în nume propriu, și a precizat, totodată, că sediul său este în Iași, str. x, corp B, jud. Iași.

De altfel, potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare al Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Iași, acesteia i se deleagă și competențe privind exercitarea drepturilor procedurale privind întocmirea și semnarea oricăror acțiuni în justiție, exercitarea căilor de atac etc. (pct. 35, Cap III - Conducerea Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători și atribuțiile ei).

În conformitate cu dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență exclusivă, respectiv instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, locul de muncă, ori, după caz, sediul.

Prin urmare, având în vedere că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă (reclamanta angajatoare solicitând obligarea salariatului pârât la plata prejudiciului produs), că reclamanta își are sediul în Iași, unde de altfel s-au desfășurat raporturile de muncă cu pârâtul, față de dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, Tribunalul Iași este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.