ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3255/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3255/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea inregistrata inițial pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. București - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași a chemat in judecata pe pârâtul A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 374 RON reprezentând contravaloarea a 56 kg motorina, reprezentând prejudiciu adus unității.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 254 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 107 din 22.01.2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Iași, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Instanța a reținut că cererea formulată de către reclamantă împotriva pârâtului se încadrează în materia conflictelor de munca, competența teritorială privind soluționarea unor astfel de cereri revenind instanței competente în a cărei circumscriptie reclamanta îsi are domiciliul sau reședința ori, dupa caz, sediul, precum și locul de muncă, așa dupa cum obligă dispozițiile prevăzute de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborate cu cele prevazute de art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În speță, reclamanta SNTFC "CFR Calatori" S.A., care este angajatorul pârâtului, are sediul în raza de competență a Tribunalului București, iar sucursala are doar drept de reprezentare.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 4415 din data de 29.05.2018, Tribunalul București, secția a VIII -a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Constând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În speță, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei prezintă relevanță faptul că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a menționat expres că acțiunea a fost promovată de către Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași, cu sediul în Iași, aceasta fiind semnată de către directorul sucursalei.

Prin urmare, această instanță a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de sediul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul de față, având ca obiect, cererea formulată de reclamanta SNTFC CFR Calatori S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Iași, în calitate de angajator, în contradictoriu cu persoana fizică pârâtă, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Se reține că, în materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenței în cauza de față, dispozițiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii: (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

De asemenea, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, act normativ cu caracter special față de Codul muncii: "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Din interpretarea literală a celor două texte de lege, rezultă faptul că norma cuprinsă în art. 269 din Codul muncii are în vedere atât situația în care reclamant este persoana fizică angajată, cât și cea în care reclamant este persoana juridică angajatoare.

În schimb, norma cuprinsă în prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează competența teritorială de soluționare în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatul, caz în care acțiunea poate fi promovată fie la instanța de domiciliu, fie la cea de la locul de muncă. Se observă că textul art. 210 din Legea nr. 62/2011, nu reglementează competența teritorială de soluționare în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatorul.

În speță însă, trebuie determinată norma de competență teritorială în cazul conflictelor individuale de muncă în care reclamant este angajatorul, caz în care se aplică norma cu caracter general în materia conflictelor de muncă, în vigoare, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Se reține faptul că, în ceea ce privește conflictul de competență ivit între Tribunalul Iași și Tribunalul București, instanțele în conflict au apreciat diferit noțiunea de "sediu al reclamantului". Astfel Tribunalul Iași a reținut că sediul reclamantului se află pe teritoriul municipiului București, sucursala neavând drept de reprezentare, în timp de Tribunalul București a reținut că sediul reclamantei se află pe teritoriul județului Iași, conform mențiunii făcute prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată de SNTFC CFR Calatori S.A. prin Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Iași, în contradictoriu cu pârâtul A., angajat al SNTFC CFR Calatori S.A., dar cu atribuții exercitate în cadrul Sucursalei Regionale de Transport Feroviar Calatori Iași.

Se mai reține, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) din C. proc. civ.: "Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".

Înalta Curte reține că, prin dispozițiile legale mai sus citate, legea de procedură civilă le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, rațiunea legiuitorului fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, așa cum este cazul în speță.

În aceste condiții, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că noțiunea de "sediu" la care fac referire dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice ci și la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu.

În cazul unei interpretări contrarii, în sensul că, deși sucursala are capacitate procesuală de folosință și exercițiu, acțiunea în care are calitatea de reclamantă se introduce tot la sediul persoanei juridice mamă, s-ar goli de conținut dispozițiile art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. și ar fi încălcată însăși rațiunea pentru care legiuitorul a recunoscut capacitate procesuală entităților fără personalitate juridică.

În raport de considerentele mai sus-arătate, întrucât sediul Sucursalei Regionale de Transport Feroviar Călători Iași se află pe raza teritorială a județului Iași, revine Tribunalului Iași competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului pendinte în favoarea Tribunalului Iași.