ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2019

HOTĂRÂRE

22.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 22 martie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, secția I civilă sub nr. x/2017, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. București, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând admiterea acțiunii ca fiind legală și temeinică și, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 207,036 RON reprezentând contravaloarea a 31 kg motorină, prejudiciu adus unității.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că pârâtul este salariatul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. București - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași - Depoul de locomotive Suceava, având funcția de mecanic locomotive.

Precizează că din istoricul raportului de cercetare nr. IS4/T2/4/1/9/2015, înregistrat la Cabinet Director SRTFC Iași cu nr. IS1/411/16.04.2015, rezultă că în data de 02.10.2014, cu ocazia efectuării citirii înregistrărilor instalației de citire a combustibilului (ICL) la locomotiva DHC 326, pe luna septembrie 2016, pe anumite intervale de timp s-a constatat o creștere nejustificată a consumului instantaneu de motorină al motorului diesel (MD) de la această locomotivă, în sensul că, la turații mai mici, la mers în gol, realizează consumuri instantanee de peste 1 kg/min. și, de asemenea s-a constatat și depășirea consumului maxim alocat.

Menționează că prin încălcarea sarcinilor de serviciu pârâtul A. se face vinovat de producerea unui prejudiciu societății de 207,036 RON prin depășirea cotelor de consum alocate cu 31 kg de motorină așa cum reiese și din finalul raportului de cercetare.

În drept, reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile articolului 254 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 444 din data de 07 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. București, are sediul în București, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 269 Codul muncii, a constatat că Tribunalul București este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze.

A reținut, totodată, că, în privința determinării instanței competente în soluționarea cauzei, nu prezintă relevanță faptul că acțiunea introductivă a fost formulată de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. București, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași, sucursală al cărei sediu este în municipiul Iași, deoarece în stabilirea instanței competente trebuie avut în vedere sediul/domiciliul reclamantului, nu sediul procedural ales sau sediul/domiciliul reprezentantului reclamantului

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 462 din 29 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat, la rândul său, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul București a apreciat că, în raport cu precizarea înregistrată la dosar la data de 17 decembrie 2018, prin care Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. București a solicitat să se constate că Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași a fost mandatată să formuleze cereri, întâmpinare, apel și alte apărări necesare soluționării cauzei pentru Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. București, persoana reclamantă în cauză este Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași.

Prin urmare, având în vedere că în determinarea competenței teritoriale de soluționare a litigiului are relevanță aspectul concret privitor la stabilirea persoanei care are calitatea de reclamant, prin raportare la voința expresă a titularului acțiunii și la faptul că, în speță, reclamanta din prezenta cauză are sediul pe raza teritorială a județului Iași, Tribunalul a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de sediul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, dreptul comun în materie, cererile având ca obiect conflicte de muncă se adresează "instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

În cauză nu este aplicabilă derogarea de la prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii stabilită de art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reglementează competența alternativă, a instanței de la locul de muncă sau a instanței de la domiciliul reclamantului, deoarece această dispoziție are legătură cu competența de soluționare a litigiilor de muncă în care reclamant este angajatul, aspect care nu se regăsește în speță.

În consecință, în lumina dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei pentru situația în care angajatorul are calitatea de reclamant aparține tribunalelor de la sediul reclamantului.

Astfel, se apreciază că în mod corect a reținut Tribunalul București că pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se impune a se stabili, în prealabil, care dintre cele două societăți are calitatea de reclamantă în prezentul litigiu, instanța raportându-se la precizările și înscrisurile depuse la dosar la data de 17 decembrie 2018, prin care se arată că, în speță, Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași a fost mandatată de către Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. București, să formuleze cereri, întâmpinare, apel și alte apărări necesare soluționării cauzei, astfel încât reclamanta în cauza de față este Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași.

În acest sens, partea a făcut referire la înscrisul intitulat "Regulament de organizare și funcționare al Sucursalei de Transport Feroviar de Călători Iași" în conținutul căruia, la punctele 35-39, se indică atribuțiile pe care această sucursală este împuternicită să le exercite în materie juridică, precum și la faptul că legea de procedură civilă conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică.

Se reține, totodată, că în Regulamentul anterior menționat se indică și sediul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători Iași, respectiv Strada x nr. 1 Corp B, Iași, Județul Iași.

În considerarea aspectelor arătate, având în vedere principiul disponibilității, potrivit căruia părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, Înalta Curte va determina competența teritorială de soluționare a cauzei în raport cu sediul reclamantei din prezenta cauză, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași.

Așadar, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Iași, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.