ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1244/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17 ianuarie 2020, reclamata Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale HIDROELECTRICA S.A.. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. Alba a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei, la plata către reclamantă a sumei de 729.290,93 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând prejudiciul cauzat subscrisei, respectiv contravaloarea energiei electrice ce ar fi fost produsa de Hidroelectrica cu apa captata de către A. S.A. din amenajarea hidroenergetica a râului Sebeș, pe perioada 01.01.2019-31.10.2019; să dispună obligarea pârâtei la actualizarea sumelor menționate la petitul 1 cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei obligații lunare de plata, până la data plații efective; (suma reprezentând actualizarea cu indicele de Inflație, calculata pana la data de 30.11.2019, este de 9.881,11 RON, conform notei de calcul anexate); să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 729.290.93 RON, de la data scadentei flecarei obligații lunare de plata, până la data plății efective; (suma reprezentând dobânda legala, calculata pana la data de 30.11.2019, este de 38.393,80 RON; să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1386 alin. (1) și (2), art. 1531 C. proc. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Prin sentința civilă nr. 767/2020 din 20.05.2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Prin încheierea nr. 49/COM/2020, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. S.A. ALBA, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Mureș.

Prin sentința administrativă nr. 79/COM/2020 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice În Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. ALBA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 582.238,371 RON (sumă calculată la un tarif de 39 RON/1000 mc) la care se adaugă TVA, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei pe perioada 01.01.2019 - 31.10.2019, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație calculat de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 582.238,371 RON, dobândă calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. A fost obligată pârâta A. S.A. ALBA la plata în favoarea reclamantei a sumei de 9427 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru aferentă valorii creanței admise. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată. A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta SPEEH Hidroelectrica S.A. București cât și A. S.A. Alba.

Prin decizia nr. 344/2021 din 5 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta A. S.A. Alba împotriva sentinței administrative nr. 79/COM/2020 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2020. A fost respins apelul declarat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. București și, în consecință, a fost schimbată sentința apelată în sensul că a fost respinsă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SPEEH Hidroelectrica S.A. București împotriva pârâtei Societatea A. S.A. Alba și a fost înlăturată obligarea pârâtei de la plata sumei de 582.238,371 RON prejudiciu, dobânzi și a cheltuielilor de judecată. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 4713,69 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 344/2021 din 5 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a formulat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susținând că instanța de apel a dat o interpretare greșită normelor de drept material în ceea ce privește temeiul de drept invocat în acțiune respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 și 1531 din C. civ., deoarece a reținut că în cauză nu este aplicabilă răspunderea civilă delictuală.

Recurenta afirmă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1349 și 1357 C. civ. deoarece părțile se aflau într-o perioadă precontractuală, intimata nerespectând regulile de conduită și săvârșind astfel o faptă ce a cauzat prejudiciu reclamantei.

Deși s-a învederat faptul că la o anumită dată, respectiv 31.12.2018 între părți a existat un contract, iar părțile au încheiat unul nou începând cu data de 1.11.2019, instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul care formează obiectul acțiunii și care constă în contravaloarea energiei electrice pe perioada 1.01.2019-31.10.2019.

Instanța de apel nu a analizat corect elementele răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită, prejudiciu și legătura de cauzalitate deoarece a reținut că nu există fapta ilicită a intimatei întrucât aceasta ar fi îndreptățită să utilizeze apa brută pentru nevoile populației, conform art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 107/1996.

Recurenta arată că intimata avea abonament de utilizare a resurselor de apă din apă de suprafață sau subterane, iar nu din acumulările Hidroelectrica S.A.. Pentru a preleva apa din acumulările aparținând recurentei intimata are nevoie de acordul acesteia și are obligația de a plăti contravaloarea energiei electrice ce ar fi produsă de Hidroelectrica S.A.. Neîntreruperea furnizării apei de către recurentă a fost determinată nu de faptul că intimata ar fi îndreptățită să utilizeze apa brută pentru nevoile populației ci pentru a nu fi create consecințe sociale.

Instanța de apel nu a ținut cont nici de prevederile art. 53 alin. (3) și 56 alin. (2) din Legea nr. 107/1996 care deși acordă prioritate populației în privința acoperii cerințelor de apă, recunosc și dreptul la despăgubiri al utilizatorilor de ape.

Instanța de apel nu a luat în considerare prevederile Anexei nr. 2 art. 2 din ordinul MAP nr. 891/2019 privind aprobarea procedurii și competențelor de emitere, modificare, retragere și suspendare temporară a autorizațiilor de gospodărire a apelor.

Astfel, serviciile de captare a apei prestate de recurentă precum și captarea apei de către intimată s-au realizat ca urmare a unor note de negociere, convenții, toate acestea fiind încheiate cu respectarea condiției de plată către recurentă.

În cauză au fost interpretate greșit și dispozițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 241/2006 din care rezultă că intimata are dreptul să capteze apa brută din surse de suprafață dar nu și dreptul de a capta apa din investițiile și acumulările unor amenajări hidroenergetice aparținând Hidroelectrica S.A.

Recurenta arată că fapta ilicită este prelevarea de către intimată fără acord a apei cauzând astfel un prejudiciu constând în contravaloarea energiei electrice ce ar fi fost produsă de Hidroelectrica S.A. cu apa captată de către intimată.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că decizia atacată cuprinde motive contradictorii cu privire la natura cauzei.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va admite pentru considerentele care urmează:

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susținut că decizia atacată cuprinde motive contradictorii cu privire la natura cauzei deoarece instanța a concluzionat greșit că pârâta nu datorează despăgubiri, deși aceasta a recunoscut utilizarea apei.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a arătat că instanța de apel a dat o interpretare greșită normelor de drept material în ceea ce privește temeiul de drept invocat în acțiune respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 și 1531 din C. civ., reținând că, în cauză, nu este aplicabilă răspunderea civilă delictuală.

Raportat la faptul că ambele motive de recurs vizează calificarea greșită a naturii răspunderii civile deduse judecății, Înalta Curte va analiza cu prioritate modul de aplicare a dispozițiilor legale invocate drept temei al acțiunii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri aferente perioadei 1.01.2019-31.10.2019 în care, deși părțile au continuat o relație contractuală anterioară, nu au încheiat în mod formal un nou contract.

Pentru perioada menționată, pârâta din prezenta cauză nu a achitat nicio sumă de bani aferentă prestării de către reclamantă a serviciului de captare a apei din amenajarea hidroenergetică a râului Sebeș, părțile neajungând la un acord cu privire la tariful de servicii furnizare apă pentru acest interval de timp.

În condițiile executării serviciilor și în lipsa unui raport contractual între părți, în vederea recuperării prejudiciului, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe răspunderea civilă delictuală, indicând drept temei legal art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 și 1531 din C. civ.

Înalta Curte reține că, în raport cu izvorul din care se naște obligația de reparare a prejudiciului, în dreptul civil există două forme de răspundere: delictuală și contractuală. Altfel spus, distincția dintre răspunderea delictuală și cea contractuală rezultă din originea obligației care a fost încălcată și a cărei nesocotire determină caracterul ilicit a acțiunii sau inacțiunii.

Răspunderea civilă delictuală reprezintă obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă. Prin urmare, răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală este declanșată ca urmare a cauzării unui prejudiciu printr-un fapt ilicit.

În ceea ce privește cauza pendinte, prejudiciul a fost creat în faza precontractuală.

Contrar temeiului legal al acțiunii care vizează răspunderea civilă delictuală, instanța de apel a reținut greșit că fapta pârâtei de a nu plăti tariful de servicii nu reprezintă o faptă ilicită considerând că motivele de fapt ale capătului principal al cererii de chemare în judecată subsumează, în mod greșit, răspunderii civile delictuale, aspecte ce țin de nașterea raportului juridic pe cale convențională, reclamanta expunând amplu negocierile dintre părți în vederea încheierii unui nou contract de prestări servicii, după încetarea contractului încheiat între părți.

Astfel, ignorând raporturile juridice anterioare și apreciind greșit elementele factuale și de drept ale cauzei, instanța de apel a reținut că întregul proces de formare a contractului este străin răspunderii civile delictuale întemeiate pe dispozițiile art. 1349 și 1357 C. civ., motiv pentru care pârâta nu ar datora despăgubirile pentru utilizarea apei.

Un astfel de raționament încalcă principiul reparării prejudiciului reglementat de art. 1349 C. civ., deoarece, în lipsa contractului, cum este situația în cauză, singurul remediu juridic aflat la îndemâna părții este reprezentat de acțiunea în răspunderea civilă delictuală.

În consecință, excluzând fapta pârâtei de a nu plăti tariful de servicii din sfera ilicitului pe motiv că nu a fost încheiat un contract, instanța de apel a creat o situație contrară textului de lege invocat deoarece nu a recunoscut dreptul reclamantei de a i se repara prejudiciul creat prin neplata la un nivel pe care însăși pârâta l-a acceptat.

Sunt fondate și criticile potrivit cărora instanța de apel nu a analizat corect elementele răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită, prejudiciu și legătura de cauzalitate, reținând că nu există fapta ilicită a pârâtei, aceasta fiind îndreptățită să utilizeze apa brută pentru nevoile populației, conform art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 107/1996.

Invocarea acestui text de lege nu reprezintă un argument de netemeinicie a acțiunii reclamantei întrucât scopul utilizării apei pentru nevoile populației nu poate exonera pârâta de obligația de reparare a prejudiciului creat recurentei ca urmare a neplății tarifului de utilizare a apei.

În raport cu considerentele reținute și care impun concluzia greșitei aprecieri de către instanța de apel a dreptului recurentei-reclamante de a solicita repararea prejudiciului aferent perioadei precontractuale (1.01.2019-31.10.2019) pe calea acțiunii în răspundere delictuală, Înalta Curte reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În rejudecarea cauzei, se vor avea în vedere susținerile recurentei cu privire la fapta ilicită invocată, respectiv prelevarea de către pârâtă a apei fără plata tarifului de servicii în perioada 1.01.2019-31.10.2019, sens în care vor fi analizate condițiile răspunderii civile delictuale.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. împotriva deciziei nr. 344/2021 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. ALBA, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Având în vedere soluția de casare pronunțată în cauză, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-reclamantă vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei nr. 344/2021 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. ALBA.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2022.