ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 12 aprilie 2022 A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1612 din 23 iunie 2021, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul desființării deciziei nr. 428/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 18.02.2021 în dosarul nr. x/2018.

În esență, revizuentul critică decizia atacată pentru încălcarea principiului priorității dreptului comunitar și susține că deși hotărârea a fost pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., acest aspect nu înlătură obligativitatea aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a reținut următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. statuează că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-10, iar la alin. (2) se precizează că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 1612 din 23 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 428 din 18 februarie 2021 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reține că prin decizia nr. 428 din 18.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în complet de filtru, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1464/2020 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1612 din 23 iunie 2021 nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, Înalta Curte reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1612 din 23 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1612 din 23 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2022.