ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1020/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 364/2021 din 29 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că recursul a fost exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a pronunțat asupra apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 849 din 20.10.2020, pronunțate de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. x/2019, obiectul cauzei, constituindu-l cerere de excludere asociat.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 223 alin. (3

1

) din Legea societăților nr. 31/1990, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "(3

1

) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", astfel că decizia nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin care s-a soluționat apelul are caracter definitiv de la pronunțarea sa.

Invocând motivul de anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestație în anulare.

În argumentare, contestatoarea a arătat, în esență, că acțiunea promovată de către reclamatul B. a avut două capete de cerere: un capăt de cerere având ca obiect răspunderea civilă a pârâtei A., respectiv obligarea la plata unor despăgubiri față de societatea C. S.R.L. (cerere care nu a fost motivată în drept de către reclamant) și un capăt de cerere având ca obiect excluderea pârâtei din calitatea de asociat în societatea C. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990.

În opinia contestatoarei, așa cum a fost formulată de către reclamant, cererea de excludere a pârâtei A. din societatea C. S.R.L. are un caracter accesoriu, soluționarea acesteia fiind dependentă de constatarea unor fapte ilicite ce atrag răspunderea civilă a pârâtei - excluderea din societate fiind solicitată tocmai în temeiul unor fapte prejudiciabile pentru societate.

Apreciază că, în mod greșit, instanța de recurs a reținut că obiectul cauzei este cerere de excludere asociat și, constatând inadmisibilitatea recursului, a omis să se pronunțe asupra motivelor de casare invocate cu privire la capătul de cerere principal privind răspunderea civilă a contestatoarei, respectiv obligarea la plata unor despăgubiri față de societatea C. S.R.L..

Susține că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivelor de casare invocate.

Solicită admiterea contestației în anulare, și, soluționând cauza, instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs invocate.

Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimatul B. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare pentru următoarele considerente:

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestația în anulare obișnuită sau de drept comun și de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestația în anulare specială.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocate de către contestatoare ca temei legal al acestei căi de atac, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când "instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Din analiza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanța respinge sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excedează contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Or, în cauză, prin decizia nr. 74 din 20 ianuarie 2022, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, s-a soluționat recursul declarat de către recurenta A. împotriva deciziei nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, cu motivarea că decizia recurată este o hotărâre definitivă, în raport cu obiectul litigiului - excludere asociat.

A arătat instanța de recurs că, potrivit art. 223 alin. (31) din Legea societăților nr. 31/1990, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată: "(31) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", astfel că decizia nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin care s-a soluționat apelul are caracter definitiv de la pronunțarea sa.

Ca atare, fiind soluționată calea de atac a recursului pe excepția de inadmisibilitate, nu se mai impunea analizarea motivelor de recurs invocate de recurentă, instanța nefiind legal învestită cu această cale de atac, aspecte față de care nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nefiind o omisiune a instanței de recurs de a cerceta motivele invocate, astfel că, față de considerentele expuse, contestația în anulare apare ca fiind inadmisibilă.

Prin promovarea contestației în anulare, A. tinde în realitate la o reexaminare a recursului, solicitând, cu alte cuvinte, să se treacă peste inadmisibilitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerințelor legale de promovare și susținere a căii de atac extraordinare a recursului, ceea ce nu este permis, având în vedere rațiunile anterior expuse.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Constatând culpa procesuală a contestatoarei în promovarea contestației în anulare de față și în raport de solicitarea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării contestatoarei A. la plata sumei de 7500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatoarea A. la plata sumei de 7500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2022.