ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015 la data de 30.12.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Statul Major al Forțelor Aeriene și Centrul Militar Zonal Timiș, a solicitat în temeiul art. 8 raportat la art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, obligarea pârâților să-i comunice în copie conformă cu originalul dosarul de cercetare disciplinară care a făcut obiectul cercetării disciplinare a reclamantului, prin care, la finalizarea procedurilor administrative, comandantul Regimentului 94 Elicoptere (Unitatea Militară Alexeni), unitate în care era încadrat ca maistru militar, a înaintat, ierarhic, ministrului apărării naționale, propunerea privind trecerea reclamantului în rezervă, împreună cu dosarul conținând documentele de cercetare a faptelor.

Prin precizarea de acțiune din data de 08.01.2016 reclamantul a solicitat, sub "sancțiunea" plății unei sume de 100 RON/zi/întârziere de la data introducerii acțiunii (având ca temei art. 16 din Legea nr. 554/2004), obligarea ministerului pârât de a depune la dosar următoarele documente: ordinul de mutare de la Regimentul 39 aviație de vânătoare la Regimentul 94 elicoptere; documentul oficial din care să rezulte că secretarii de partid numiți în regimentele de aviație aveau competența să propună trecerea în rezervă a cadrelor militare din M.Ap. N.; ordinul de mutare MC 133/04.10.1985, așa cum este menționat în Nota de lichidare întocmită la UM Alexeni; Ordinul de trecere în rezervă de la Regimentul 59 (propunerea de trecere în rezervă, OZU nr. 239/08.11.1985, dosarul de cercetare disciplinară format cu acea ocazie la Regimentul 59 Elicoptere, așa cum este precizat în întâmpinarea nr. DLJ 2827/25.05.2015 depusă în dosarul nr. x/2014).

Prin notele de ședință din data de 19 ianuarie 2016, reclamantul a solicitat să-i fie "comunicate prin instanță", și să fie depuse de pârâți odată cu întâmpinarea și următoarele înscrisuri: nota de lichidare în care este menționat temeiul legal al trecerii în rezervă, dosarul nr. x care conține 128 file și care se află în arhiva M.Ap. N. (după cum rezultă din raportul aviației, pag. 2), sentința Tribunalului Militar și rezoluția Parchetului militar - despre care susține că nu i-au fost comunicare niciodată, contrar susținerilor pârâților.

Prin sentința civilă nr. 92 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Statul Major al Forțelor Aeriene și Centrul Militar Zonal Timiș.

Împotriva sentinței civile nr. 92 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1059 din data de 28 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărăii Naționale și a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 92 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1059 din data de 28 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire reclamantul A. arătând că hotărârea primei instanțe trebuie casată deoarece judecătorul a încălcat procedura prevăzută de art. 22 C. proc. civ. și a respins cererea de obligare a M.Ap. N. să depună probe, iar hotărârea pronunțată de instanța de recurs este lovită de nulitate absolută deoarece lipsesc semnăturile judecătorilor și a grefierului.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Astfel, Înalta Curte va avea în vedere că revizuirea unei hotărâri nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecăți, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul căii de atac.

Cuprinsul cererii de revizuire este cel prevăzut prin art. 194 C. proc. civ., text cu aplicabilitate generală în materia sesizării instanței de judecată, coroborat cu dispozițiile art. 196 alin. (1) din același Cod, în raport de care pentru neindicarea motivelor de fapt și de drept este sancționată cu nulitatea acesteia.

În acest context, Înalta Curte constată că cererea de revizuire care nu cuprinde elementele enumerate la art. 196 alin. (1) C. proc. civ. este nulă, iar în raport de dispozițiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita calea de atac a cererii de revizuire.

Or, în cauza dedusă judecății se constată că, deși cererea de revizuire trebuia să cuprindă arătarea motivelor și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea faptelor anume imputate printr-o minimă expunere a criticilor și arătarea probelor pe care se bazează, revizuentul s-a limitat a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată și nu a indicat niciunul dintre cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri.

De asemenea, se constată că susținerile sale privesc și probleme de fond, împrejurări care nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile pentru care se poate cere revizuirea hotărârii pronunțate de către instanța de recurs.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 509 coroborat cu art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1059 din 28 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.