ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4689/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să aloce fondurile necesare și să efectueze operațiunile administrative aferente pentru relocarea Judecătoriei Sectorului 1 București într-un imobil care să asigure respectarea condițiilor legale de muncă, siguranță și activitate, cu consecința extinderii spațiilor alocate Judecătoriei Sectorului 4 București, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 787 din data de 16 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii. A admis excepția lipsei de interes invocată de pârât prin întâmpinare și a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței civile nr. 787 din data de 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că deși prima instanță a recunoscut admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, exercitată de un organism social de natura celui reglementat la art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 (structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative), în mod greșit a apreciat că obiectul de activitate al reclamantei este prea general și, din acest motiv, nu poate angaja o relație firească și rezonabilă cu drepturile celor în interesul cărora s-a acționat și neputându-se stabili o minimă legătură între obiectul de activitate al respectivului organism și drepturile celor în interesul cărora acționează, a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Având în vedere că acțiunea dedusă judecății urmărește realizarea drepturilor persoanelor în interesul cărora A. acționează, iar între aceste drepturi și obiectul de activitate există o evidentă legătură, apreciază că interesul în formularea cererii de chemare în judecată se subscrie imperativului prevăzut de art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 (Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv, sau a interesului legitim privat), astfel cum textul de lege a fost interpretat prin Decizia nr. 8/02.03.2020 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.

Din acest motiv, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind rezultatul încălcării prevederilor art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului să aloce fondurile necesare și să efectueze operațiunile administrative aferente pentru relocarea Judecătoriei Sectorului 1 București într-un imobil care să asigure respectarea condițiilor legale de muncă, siguranță și activitate, cu consecința extinderii spațiilor alocate Judecătoriei Sectorului 4 București.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății ca fiind lipsită de interes reținând, în esență, că atât timp cât reclamanta nu a dovedit și nici măcar nu a pretins că are, în nume propriu ori în numele vreunui membru al său, vreun proces la Judecătoriile în discuție, aceasta nu justifică un interes legitim privat, subordonat celui public.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, dispozițiile art. 33 C. proc. civ. menționează în mod expres condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească interesul în formularea oricărei acțiuni și anume:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (...)".

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a susținut că interesul în formularea cererii de chemare în judecată se subscrie imperativului prevăzut de art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 având în vedere că acțiunea dedusă judecății urmărește realizarea drepturilor persoanelor în interesul cărora A. acționează, iar între aceste drepturi și obiectul de activitate există o evidentă legătură.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă că interes legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, iar interes legitim public reprezintă interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

Totodată, Înalta Curte constată că modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) și s) și art. 8 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare a fost stabilit prin Decizia nr. 8/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociațiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului".

Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă nu are un obiect de activitate ci a fost înființată în scopul promovării creșterii calității proceselor de elaborare a politicilor publice în România, având ca obiectiv asigurarea transparenței în funcționarea instituțiilor publice și responsabilizarea lor în raport cu cetățenii ca beneficiari direcți ai serviciilor publice.

Sub acest aspect, la art. 8 din Statutul A. se menționează că în realizarea scopului propus, Asociația va desfășura următoarele activități: educarea cetățenilor cu privire la competențele și atribuțiile autorităților publice; informarea cetățenilor cu privire la problemele de interes public; informarea și educarea alegătorilor cu privire la desfășurarea procesului electoral· monitorizarea procesului electoral; educarea comunității și a autoritarilor publice cu privire la necesitatea dialogului civic; facilitarea și organizarea de întâlniri între cetățeni și reprezentanți ai autorităților publice; organizarea de dezbateri și sondaje de opinie pe subiecte de interes public; dezvoltarea de programe în regim de parteneriat cu autoritățile publice; stimularea implicării active a cetățenilor în elaborarea deciziilor și politicilor publice; îmbunătățirea cadrului legislativ.

În acest context, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că nu poate fi stabilită o minimă legătură între obiectul de activitate al recurentei-reclamante, astfel cum rezultă acesta din statut și drepturile celor în interesul cărora acționează prin demersul judiciar de față.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MLOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 787 din 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.