ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4673/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4673/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 13 octombrie 2021
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin Decizia nr. 4812 din 1 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de petenții A. și B. împotriva sentinței nr. 2596 din 5 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, și, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., a aplicat numiților A. și B., amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
Cererea de reexaminare.
Împotriva dispoziției de amendare, petenții A. și B. au formulat cerere de reexaminare, în condițiile art. 191 din C. proc. civ. prin care au invocat următoarele critici:
- amenda stabilită în sarcina acestora este lovită de nulitate absolută;
- petenții sunt părți vătămate, respectiv recurenți în acest dosar, de aceea nu pot fi amendați întrucât nu sunt avocați;
- petenții au fost amendați în mod greșit, având în vedere că au solicitat aplicarea unei decizii a Curții Constituționale a României;
Față de cele menționate anterior, petenții au solicitat admiterea cererii, revenirea asupra amenzii ori reducerea acesteia.
La termenul de judecată din 12 februarie 2021, în ședință publică, instanța, din oficiu, a invocat din excepția tardivității declarării cererii de reexaminare.
Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins cererea de reexaminare formulată de petenții A. și B., împotriva amenzii judiciare stabilite prin Decizia nr. 4812/1.10.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardivă.
Pentru a pronunța această încheiere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 191 alin. (1) din C. proc. civ., partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. pentru introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unor căi de atac vădit netemeinice, prin aceeași hotărâre prin care au fost soluționate aceste cereri, poate formula critici care vizează amendarea sa numai pe calea cererii de reexaminare.
Cu referire la excepția de tardivitate invocată, din oficiu, s-a reținut că, deși Decizia nr. 4812 din 1 octombrie 2020 a fost comunicată petenților la data de 3 octombrie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate în dosarul nr. x/2018, cererea de reexaminare formulată și înregistrată de către petenți la data de 4 noiembrie 2020, conform mențiunilor efectuate de către registratura Înaltei Curții de Casație și Justiție, apare ca fiind introdusă cu depășirea termenului de 15 zile prescris de legiuitor.
Prin urmare, termenul pentru formularea cererii de reexaminare este de 15 zile și curge, în speță, de la comunicarea hotărârii prin care amenda a fost aplicată, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecății nu mai pot fi analizate, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte motive invocate.
Contestația în anulare.
Împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal au formulat contestație în anulare petenții A. și B., arătând că în mod greșit s-a reținut tardivitatea cererii de reexaminare având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată la data de 03.11.2020, iar cererea de reexaminare a fost trimisă prin poșta electronică la data de 06.11.2020.
Examinând contestația în anulare în raport dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., incidente pricinii, Înalta Curte o va anula ca netimbrată, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON.
Conform citațiilor emise pentru termenul de judecată din data de 14.04.2021 și comunicată contestatorilor la data de 07.04.2020, contestatorii au fost citați cu mențiunea obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
Pentru termenul de judecată din data de 14.04.2021, contestatorii au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar pentru soluționarea acesteia s-a format dosarul nr. x/2021 și s-a fixat termen de judecată la data de 18.05.2021.
Prin încheierea de ședință din data de 18.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petenții A. și B. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021, ca nefondată, iar pentru termenul de judecată din data de 09.06.2021, contestatorii au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
Petenții A. și B. au formulat o nouă cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru prin care arată că, potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, există autoritate de lucru judecat deoarece Curtea de Apel București a apreciat că sunt scutiți de plata taxei judiciare de timbru, având în vedere că acțiunea a avut ca obiect raporturi de serviciu cu intimata Universitatea București.
Pentru soluționarea cererii de reexaminare s-a format dosarul nr. x/2021 și s-a fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2021.
Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petenții B. și A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru existența autorității de lucru judecat.
În continuare, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din data de 13 octombrie 2021, contestatorii au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
În acest context se observă că cererea adresată instanței nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, deși contestatorilor li s-a pus în vedere că au obligația să achite taxa datorată, în valoare de 100 RON, conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că pentru soluționarea contestației în anulare contestatorii aveau obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
Or, în speță, se constată că deși contestatorii au urmat procedura reexaminării modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și în urma respingerii plângerii formulate, în continuare au fost citați cu mențiunea achitării acestei taxe, până la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2021 nu s-au conformat obligației legale de a timbra cererea dedusă judecății, aspect în raport de care Înalta Curte va dispune anularea contestației în anulare.
Temeiul de drept al soluției
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (1), art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulată de contestatorii B. și A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva încheierii din 12 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.