ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4278/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 2 mai 2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 798/30.10.2017 prin care a fost soluționată contestația formulata împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.06.2017;

- anularea Deciziei de impunere nr. x/09.06.2017 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/09.06.2017, în ceea ce privește suma de totală de 1.812.059 RON, formată din TVA stabilit suplimentar aferent bazei impozabile în sumă de 9.107.565 RON;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 246 din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj.

Împotriva sentinței civile nr. 246 din 8 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatele-pârâte au invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 23.09.2021, intimatele-pârâte au depus note de ședință și înscrisuri, invocând autoritatea pozitivă de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 470/03.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și sentința civilă nr. 118/2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, de aceeași instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatele-pârâte, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a cererii de chemare în judecată, fără a cuprinde argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Singura adăugire o regăsim în paragraful 3 din pagina 12 a cererii de recurs, la începutul căruia recurenta arată că:

"În mod neîntemeiat, apreciem noi, instanța de fond a reținut că...", urmată de redarea integrală a ultimului paragraf din pagina 20 a sentinței, în lipsa ghilimelelor care indică citarea. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinței atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece reclamanta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatele-pârâte.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar B., împotriva sentinței civile nr. 246 din 8 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.