ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4277/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 iulie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 47/24.01.2013, emisă de ANAF - DGFP București - Serviciul Soluționare Contestații, privind soluționarea contestației înregistrate la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București sub nr. x/01.11.2012;

(ii) anularea, în parte, a Raportului de inspecție fiscală nr. x întocmit de către ANAF - DGFP București la data de 28.09.2012, cu privire la sumele de: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptată la deducere, 12.274 RON TVA neacceptată la deducere și 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA;

(iii) anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligațiile de plată suplimentare nr. F-B 351 întocmita de către ANAF - DGFP București la data de 28.09.2012, cu privire la sumele de: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptată la deducere, 12.274 RON TVA neacceptată la deducere și 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA.

Prin sentința civilă nr. 2641 din 08 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGRFP București - Serviciul soluționare contestații și, în consecință, a dispus:

- anularea Deciziei nr. 47/24.01.2013, emisă de pârât, privind soluționarea contestației înregistrate la pârât sub nr. x/1.11.2012;

- anularea, în parte, a Raportului de inspecție fiscală nr. x, întocmit de către pârât la data de 28.09.2012, cu privire la sumele: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptată la deducere, 12.274 TVA, neacceptată la deducere și 457.177 reprezentând accesorii TVA;

- anularea, în parte, a deciziei de impunere privind obligațiile de plată suplimentare FB351 întocmit de pârât la data de 28.09.2012, cu privire la sumele de: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptat la deducere 12.274 RON TVA neacceptată la deducere și 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA.

Împotriva sentinței civile nr. 2641 din 08 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1442 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 2641 din 08.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 noiembrie 2017, sub nr. x/2013*.

Prin sentința civilă nr. 1562 din 30 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București;

- a anulat Decizia nr. 47/24.01.2013, emisă de ANAF-DGFP București-Serviciul Soluționare Contestații;

- a anulat, în parte, Raportul de inspecție fiscală nr. x și Decizia de impunere nr. x, ambele întocmite de pârâtă, cu privire la sumele de: 694.003 RON-TVA colectată suplimentar, 38.939 RON - TVA neacceptată la deducere, 12.274 RON - TVA neacceptată la deducere și 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA.

Împotriva sentinței civile nr. 1562 din 30 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a considerentelor Deciziei nr. 47/24.01.2013 de soluționare a contestației administrative, fără a cuprinde argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece pârâta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței civile nr. 1562 din 30 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.