ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4155/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4155/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. "B." a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea O.M.A.I. 107/2017 privind asistența juridică în Ministerul Afacerilor Interne și în unitățile, instituțiile și structurile din subordinea acestuia și obligarea pârâtului M.A.I. să transforme funcțiile de poliție, jandarmerie, pompieri ai actualilor consilieri juridici-ofițeri, în funcții contractuale de " consilier juridic ".
Sindicatul Polițiștilor Operativi din România "Fulgerul" au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, în care au arătat în esență că din analiza art. 10 Legea 514/2003 rezultă că profesia de consilier juridic este incompatibilă cu profesia de polițist și că lipsa unor examene de intrare în profesie se reflectă în slaba pregătire profesională a persoanelor care ocupă asemenea funcții în cadrul poliției.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 63 C. proc. civ.
La data de 16.08.2019 reclamanta a depus cerere adițională prin care a solicitat și anularea Ordinului MApN nr. 75/2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind activitatea legislativă și de asistență juridică a Ministerului Apărării Naționale, obligarea MApN să transforme funcțiile militare ai actualilor consilieri juridici-ofițeri, în funcții contractuale de "consilier juridic" și obligarea MAI și MApN la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminarea a pârâților și de daune morale aduse onoarei, demnității și reputației în cuantum de 200.000 RON fiecare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 204 C. proc. civ.
Domnul C. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale, anularea OMAI 107/2017 privind asistența juridică în Ministerul Afacerilor Interne și în unitățile, instituțiile și structurile din subordine, obligarea pârâtului M.A.I. să transforme funcțiile de poliție, jandarmerie, pompieri ai actualilor consilieri juridici-ofițeri, în funcții contractuale de " consilier juridic ", anularea OMAI 75/2009 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind activitatea legislativă și de asistență juridică în Ministerul Apărării Naționale, obligarea pârâtului MapN să transforme funcțiile militare ai actualilor consilieri juridici-ofițeri, în funcții contractuale de "consilier juridic" și obligarea MAI și MApN la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminarea a pârâților și de daune morale aduse onoarei, demnității și reputației în cuantum de 200.000 RON fiecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61-65, art. 66 alin. (1)-(2), art. 67, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., O.G. 137/200, art. 1, art. 16, art. 21, art. 51-52, art. 73, art. 76, art. 118 Constituția României, art. 4 alin. (1)-(3) Legea 554/2004.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 660 din 28 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată, și a respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei formulată de Sindicatul Polițiștilor Operativi din România "Fulgerul", ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs intervenientul Sindicatul Polițiștilor Operativi din România Fulgerul, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488, 63, art. 483 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, fundamentată pe dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., apreciind că recursul formulat în cauză este neavenit în raport de dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive și respectiv, excepția nulității recursului.
II. Soluția instanței de recurs
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că recursul este neavenit, având în vedere următoarele considerente.
În cauza de față, în fața instanței de fond, Sindicatul Polițiștilor Operativi din România "Fulgerul" a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei A. "B. ".
Instanța de fond, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 660 din 28 octombrie 2019, a respins cererea formulată de reclamanta A. B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată, și a respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, formulată de Sindicatul Polițiștilor Operativi din România "Fulgerul", ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul accesoriu Sindicatul Polițiștilor Operativi din România Fulgerul.
Reclamanta A. B. nu a declarat recurs.
Față de această împrejurare, recursul declarat de intervenientul Sindicatul Polițiștilor Operativi din România Fulgerul este neavenit în raport de disp. art. 67 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac (...)".
Așadar, în ipoteza în care partea pentru care s-a realizat intervenția accesorie nu a exercitat calea de atac, atunci calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu nu va fi analizată de instanță, fiind considerată inexistentă.
O astfel de soluție legislativă este firească, având în vedere că intervenția accesorie nu este altceva decât o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părți. Ca atare, dacă partea în interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie și-a demonstrat intenția de a nu utiliza beneficiul căii de atac prevăzute de lege pentru litigiul în cauză, prin neexercitare sau renunțare, atunci examinarea căii de atac introduse de intervenientul accesoriu în interesul acesteia este inutilă, lipsind însuși interesul, care se materializează exclusiv în susținerea demersurilor procesuale întreprinse de partea în favoarea/interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie. Caracterul auxiliar al acestui tip de intervenție voluntară îi determină particularitatea imposibilității efectuării altor acte procesuale în afara celora care sunt în indisolubilă legătură cu finalitatea sprijinirii interesului părții originare.
Din acest motiv, textul legal anterior citat stabilește că nu poate fi primită calea de atac exercitată de către un intervenient în interesul altuia și introdus în locul căii de atac a celui pentru care s-a făcut intervenția, întrucât intervenientul nu poate invoca un interes propriu.
Așadar, norma citată consacră o limitare a exercițiului dreptului titularului unei cereri de intervenție accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătorești, în sensul condiționării valorificării acestui drept de declararea aceleiași căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenția de către terț.
Neîndeplinirea acestei condiții conduce la însăși inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancțiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata recursul intervenientului, neavenit.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va constata neavenit recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată neavenit recursul formulat de intervenientul Sindicatul Polițiștilor Operativi din România Fulgerul împotriva sentinței civile nr. 660 din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.