ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2019 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, numitul A., în calitate de mandatar al reclamantei B., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuirea încheierii nr. 12 din 26.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, precum și a încheierii nr. 6 din 19.02.2019 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. x/2019, susținând că le-au fost încălcate toate drepturile procesuale și implicit au intrat în sfera încălcării prevederilor art. 6 pct. 1 CEDO, art. 13 CEDO, Protocolul 12, art. 1 CEDO, art. 47 alin. (2) CDFUE raportat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a domnului judecător C., formulată de mandatar A. pentru petenta B., în dosarul nr. x/2019 cu termen de judecată la data de 10 decembrie 2019.

La data de 21 ianuarie 2020 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a soluționat dosarul nr. x/2019, pronunțând sentința nr. 5, prin care a admis excepția lipsei calității de reprezentant, invocată din oficiu, și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta B. - prin mandatar A., împotriva încheierilor nr. 6 din 19 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 și nr. 12 din 26 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate de reprezentant.

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs numitul A., în calitate de mandatar al revizuentei B., criticându-le pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului referitor la încheierea din 26.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a arătat că nu sunt întrunite condițiile procedurale de desfășurare a vreunei ședințe de judecată în acest dosar și cu acest complet, invocând în acest sens dispozițiile art. 176 și art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.

A mai susținut că instanța nu a ținut cont de înscrisurile pe care le-a depus în dosar și nu le-a comunicat intimatului, justificând în acest sens că partea a formulat cererea de recuzare și nu a mai fost posibilă efectuarea niciunui act de procedură în cauză. Totodată, partea a formulat critici cu privire la modalitatea de gestionare a dosarelor sale de către prima instanță, în sensul că aceasta nu a evidențiat în sistemul informativ termenele de judecată acordate și actele de procedură întocmite.

În final, a criticat modalitatea în care judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant al revizuentei, considerând în acest sens că nu a ținut cont de procura judiciară pe care a depus-o în dovedire, nerespectând astfel prevederile legale.

În cauză, intimatul Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat întâmpinare față de recursul recurentei-revizuente, invocând excepția lipsei calității de reprezentant, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin precizările depuse la data de 25.05.2020, recurenta-revizuentă, prin mandatar, a solicitat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant având în vedere procura judiciară de reprezentare nr. 1665/25.11.2017, autentificată de Biroul Notarial Drăghici Societate Profesională Notarială prin încheierea nr. 290 din 09 martie 2020, pe care a atașat-o în dovedire.

La termenul de dezbateri din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție, în conformitate cu art. 248 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., precum și cu suma de 100 RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Partea a criticat pentru nelegalitate hotărârile atacate, indicând în mod expres motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată la data de 06 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința recurentei-revizuente obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva încheierii din 26.11.2019 și a sentinței civile nr. 5 din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-revizuentă nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate se constată că nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta B., prin mandatar A., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2019 și a sentinței nr. 5 din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurenta B., prin mandatar A., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2019 și a sentinței nr. 5 din 21 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.