ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4131/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.03.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Energiei, B. și Institutul de Studii și Proiectări Energetice, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie nominalizat la art. 4 din H.G. nr. 1041/2003 ca plătitor la B. S.A. și Institutul de Studii și Proiectări Energetice, a cotei gratuite de 100 kwh lunar.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 491 din 25 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. (C.) și S.C. Institutul de Studii și Proiectări Energetice S.A. (Lacul Tei Offices SA) și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a respins excepția netimbrării ca fiind neîntemeiată și a admis excepția tardivității acțiunii, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Energiei, ca fiind tardivă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură, iar sancțiunea care se impune este constatarea nulității acesteia în temeiul art. 405 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 178 alin. (1) din același act normativ. În esență, a arătat că nu a fost citat cu respectarea dispozițiilor legale la primul termen de judecată din data de 25.09.2019, instanța încălcând prevederile art. 153 din C. proc. civ., deoarece era obligată să hotărască asupra cererii sale numai dacă părțile au fost citate, producându-i astfel o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii pronunțate. Sub acest aspect a afirmat că nu a fost citat nici prin intermediul serviciului poștal și nici printr-un agent procedural pentru termenul stabilit în vederea soluționării cererii sale, instanța procedând astfel în mod nelegal la judecarea cauzei. A mai susținut recurentul că dosarul său nu a fost judecat de către un complet al secției a VIII-a a Curții de Apel București, încălcându-se astfel regulile de procedură, iar hotărârea atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 175 din C. proc. civ., fiind vătămat în dreptul său de a mai beneficia, în calitate de pensionar, de cota gratuită de 100 kWh/lună gratuiți, a căror plată este suportată de către societatea C. S.A. (fosta Enel Distribuție Muntenia S.A.), vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței de fond. În fine, recurentul-reclamant a susținut că nu a depus răspuns la întâmpinările pârâților,întrucât acestea nu au existat, instanța de fond hotărând în absența apărărilor formulate de aceste părți și fără să-l citeze pentru termenul la care a pronunțat hotărârea.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare la data de 17.03.2020, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de recurs, prin raportare la rezultatul verificărilor afirmațiilor recurentului cu privire la lipsa procedurii de citare a acestuia în fața instanței de fond. La data de 14.04.2020 recurentul-reclamant a transmis prin poștă răspuns la întâmpinare,solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă și admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate și încadrate de parte în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevăzută de art. 335 alin. (1) și art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege. În speță, recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanței de fond din perspectiva nelegalei sale citări pentru termenul de judecată din data de 25 septembrie 2019, apreciind că instanța a încălcat prevederile art. 153 din C. proc. civ., pronunțând astfel o soluție nelegală ce atrage sancțiunea nulității acesteia. Astfel, această primă critică a părții prin care i se impută instanței de fond încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, este apreciată de Înaltă Curte ca nefondată. În urma verificărilor efectuate în dosarul de fond se constată că reclamantul a fost citat la data de 12.06.2019, la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, conform citativului atașat la fila nr. x, iar mențiunea din formularul procesului-verbal de înmânare aflat la dosar indică faptul că actele de procedură au fost depuse la cutia poștală la 18.06.2019, întrucât destinatarul sau persoana majoră din familie care locuiește cu destinatarul erau absenți de la domiciliu. Așadar, Înalta Curte reține că, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a indicat adresa de domiciliu din București, str. x, iar comunicarea actelor de procedură către parte s-a realizat prin depunerea acestora la cutia poștală, potrivit mențiunii din cuprinsul procesului-verbal încheiat de agentul însărcinat cu înmânarea actelor procesuale, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, potrivit art. 163 alin. (5) din C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura de comunicare a citației și a celorlalte acte de procedură a fost corect efectuată la adresa cunoscută din dosar și indicată de parte, prin depunerea acestora la cutia poștală, motiv pentru care nu pot fi reținute susținerile recurentului privitoare la pretinsa necitare a acestuia pentru termenul de dezbateri din data de 25.09.2019. De altfel, din partea introductivă a hotărârii de fond rezultă că reclamantul a fost citat cu respectarea prevederilor legale și că a depus răspuns la întâmpinări, aspect ce demonstrează faptul că acesta a avut cunoștință de termenul de judecată stabilit în cauză. Nefondată este și susținerea recurentului potrivit căreia dosarul său nu a fost judecat de către un complet al secției a VIII-a a Curții de Apel București, încălcându-se astfel regulile de procedură, sub acest aspect Înalta Curte reținând că sentința nr. 491 din data de 25.09.2019, împotriva căreia partea a promovat recursul de față, este pronunțată de o instanță a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanță competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea reclamantului prin raportare la obiectul acesteia și la prevederile legale incidente în materie, astfel că nu se verifică în cauză pretinsa încălcare a regulilor de procedură de natură a determina nulitatea hotărârii. În ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia nu a depus răspuns la întâmpinările pârâților, întrucât acestea nu au existat, instanța de fond hotărând în absența apărărilor formulate de aceste părți, Înalta Curte constată că și această afirmație a recurentului este nefondată, deoarece nu este susținută de un suport probator, din actele dosarului, respectiv din citativul aflat la dosarul de fond rezultând că acestuia i-au fost comunicate întâmpinările formulate în cauză (aflate la filele: 23, 26-27, 30-32 și 33-39 din dosar), întâmpinări față de care reclamantul a formulat răspuns la data de 21.06.2019, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, cu respectarea regulilor de procedură incidente în cauză, fiind la adăpost de orice critică de natură a determina reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant și va menține sentința de fond atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE,