ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4121/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat anularea în tot a Hotărârii Consiliului Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (A.R.A.C.I.S.) nr. 58 din data de 30.08.2018, apreciind-o netemeinică și nelegală.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2399 din 14 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior; a anulat în parte Hotărârea Consiliul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (A.R.A.C.I.S.) nr. 58/30.08.2018 și Proiectul de rezoluție emis de Comisia de Etică a A.R.A.C.I.S. la data de 01.08.2018, în ceea ce privește cercetarea și sancțiunea propusă de Comisia de etică pentru a fi aplicată reclamantei, în ceea ce privește sancțiunea aplicată reclamantei de către Consiliul A.R.A.C.I.S. (art. 1 pct. 1 primul alineat din Hotărârea Consiliului A.R.A.C.I.S. nr. 58/30.08.2018) și în ceea ce privește recuperarea sumelor plătite reclamantei (recuperare prevăzută la art. 1 pct. 2 din Hotărârea Consiliului A.R.A.C.I.S. nr. 58/30.08.2018); a menținut în rest actele contestate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (A.R.A.C.I.S.), criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat recurenta-pârâtă a susținut că, prin Notificarea nr. x din 17.07.2018 reclamanta a fost informată cu privire la obiectul cercetării, urmare a "neclarităților apărute în procesul de decontare a cheltuielilor asociate deplasării la Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați pentru autorizarea programului de studii Tehnică dentară,analizând documentele de călătorie și cazare, coroborate cu perioada oficială a vizitei (13-15.06.2018)", cât și despre documentele care stau la baza Notificării (Fișa vizitei și anexele, Raportul sintetic, Documentele justificative ale deplasării echipei de vizită și Nota nr. x din 06.07.2018), considerând astfel că formularea folosită în plângere este inexactă, de natură a determina o înțelege eronată a conținutului sesizării.

A mai susținut recurenta că documentele vizitei de evaluare au ajuns de la Galați la București, la sediul său, în timp ce vizita încă se desfășura, conform documentelor predate. Astfel, prin Nota nr. x/06.07.2018 nu se face trimitere la un singur aspect neclar, ci menționează elementele care au condus spre această neclaritate, la acel moment aspectele ce puteau ridica suspiciuni de abatere de la legislația în vigoare fiind exclusiv de ordin financiar-contabil.

În continuare, recurenta-pârâtă a prezentat situația de fapt relativ la suspiciunea reținută privind decontarea sumei aferente contravalorii unei nopți de cazare pentru sejurul 13-15.06.2018, precum și situația de fapt ce a stat la baza suspiciunii de abatere de la Codul de etică și normele de conduită profesională ale Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.

Cât privește obligația Comisiei de Etică de a include conținutul sesizării în cuprinsul notificării, partea a susținut că aceasta a fost realizată, în acord cu art. 32 alin. (1), astfel cum rezultă din lecturarea conținutului Notei nr. x/06.07.2018.

De asemenea, punctul de vedere transmis de reclamantă față de notificarea primită a fost înregistrat sub nr. x/25.07.2018, din cuprinsul acestuia rezultând că aceasta a înțeles obiectul verificării și a formulat apărări pentru toate situațiile ce ar fi putut fi invocate. În egală măsură, a arătat că și cei trei membrii ai echipei de vizită au înțeles solicitările Comisiei de Etică și au răspuns cu puncte de vedere structurate cronologic pentru activitățile derulate cu ocazia vizitei de evaluare.

A descris recurenta-pârâtă modalitatea desfășurării audierilor de către Comisia de Etică, apreciind că au fost respectate obiectivele de transparență și echitate, din moment ce reclamanta a avut ocazia să consulte minuta audierilor și să facă toate modificările necesare pentru o relatare corectă a discuțiilor desfășurate, dovadă în acest sens fiind cele două modificări efectuate înainte de asumarea variantei finale. Totodată, proiectul de rezoluție al Comisiei de Etică a fost transmis reclamantei și membrilor echipei de vizită, înainte de a fi prezentat Consiliului A.R.A.C.I.S., aceștia având dreptul să formuleze puncte de vedere, lucru care nu s-a întâmplat.

În referire la critica ce vizează lipsa punctului de vedere al prof. univ. dr. B. cu privire la etapele parcurse pentru desemnarea echipei de vizită și stabilirea perioadei de vizită, recurenta-pârâtă a susținut că prof. B. a răspuns solicitării Comisiei de Etică, formulând în acest sens un punct de vedere prin care a eliminat posibilitatea formulării și a altor suspiciuni de abatere de la Codul de etică, punct de vedere care nu a fost de natură a determina modificarea concluziilor membrilor Comisiei de Etică.

Cât privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii Consiliului A.R.A.C.I.S. nr. 58/30.08.2018, recurenta-pârâtă a susținut că în ședința din 30.08.2018, în care a fost expus Proiectul de rezoluție al Comisiei de etică, au fost dezbătute concluziile acestuia și membrii Consiliului au hotărât cu majoritate de voturi aprobarea Proiectului de rezoluție, cu excepția propunerilor de sancțiuni aplicabile, toate aceste aspecte fiind inserate în cuprinsul Hotărârii nr. 58/30.08.2018.

În plus, motivele aplicării sancțiunilor rezultă din concluziile la care a ajuns Comisia de Etică în cercetarea cauzei, iar agravarea sancțiunilor aplicate reiese din faptul că reclamanta trebuia să cunoască și să aplice ad literam regulamentele A.R.A.C.I.S. și Metodologia, ținând cont de împrejurarea că aceasta este membru în Comisia de Științe Medicale și are experiență în evaluări din anul 2007.

Conchizând, recurenta-pârâtă a arătat că toate dezbaterile în Consiliul A.R.A.C.I.S. se finalizează prin hotărâri adoptate cu majoritate de voturi, iar în cazul în care membrii Consiliului nu ar fi fost de acord cu rezoluția Comisiei de Etică, ar fi restituit cauza acestei comisii în vederea reluării analizei dosarului de suspiciune de abatere de la Codul de etică.

Pentru considerentele prezentate, a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a sentinței de fond, în ceea ce privește dispoziția instanței de anulare în parte a Hotărârii Consiliului A.R.A.C.I.S. nr. 58/30.08.2018 și a Proiectului de rezoluție emis de Comisia de Etică a A.R.A.C.I.S. la data de 01.08.2018 cu privire la cercetarea și sancțiunea propusă de Comisia de Etică pentru a fi aplicată reclamantei de către Consiliul A.R.A.C.I.S. (art. 1 pct. 1 primul alineat din Hotărârea nr. 58/30.08.2018) și în ceea ce privește recuperarea sumelor plătite reclamantei (art. 1 pct. 2 din Hotărârea nr. 58/30.08.2018).

Deși cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la data de 02 iunie 2020, aceasta nu a formulat întâmpinare față de calea de atac promovată.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate nulitatea recursului pârâtei în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

De asemenea, legiuitorul a statuat la art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. în sensul că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

În contextul normativ evidențiat, Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și în condițiile expres prevăzute de lege.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Așadar, procedând la analizarea cererii de recurs și a susținerilor recurentei, Înalta Curte reține caracterul nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greșelilor imputate instanței de fond și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege, având în vedere că este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată pe fondul cauzei în fața primei instanțe.

Astfel fiind, este de observat că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta indicând în mod formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără a formula vreo critică de nelegalitate a sentinței atacate. În realitate, din cererea de recurs rezultă că partea a reiterat aspecte ce vizează fondul litigiului, situația de fapt și probatoriul administrat în cauză, reluând astfel ca atare argumentele prezentate în fața instanței de fond.

În acest context, se constată că modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestită cu verificarea legalității hotărârii atacate, reproducerea stării de fapt și a probatoriului administrat în cauză neconstituind critici de nelegalitate a sentinței atacate.

Pe cale de consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate în vreunul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Față de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, întrucât, în speță, recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de pârâta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior împotriva sentinței nr. 2399 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.