ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iulie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Național Vamal Unirea, în reprezentarea membrilor de sindicat - reclamanții A., B., C. D. E., F., G., H., I., J., K. L. M. N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. Y., Z. AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. II., JJ., KK., LL., MM., NN. OO., PP., QQ., RR., SS., TT. UU., VV., WW., XX. YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD. Și EEEE. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- Anularea răspunsului pârâtei reprezentând Adresa nr. x - REG 4541/23.04.2020, răspuns prin care pârâta a soluționat plângerea prealabilă a reclamantei;

- Obligarea pârâtei să pună în aplicare, începând cu data de 01.01.2019, dispozițiile prevăzute în Nota nr. x din Anexa VIII, Cap. I, lit. A) pct. I - Salarii pentru administrația publică centrală, din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al fiecărui angajat, pentru complexitatea muncii, prin emiterea unei decizii noi de reîncadrare cu indemnizația legală;

- Obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul care li s-ar fi cuvenit acestor funcționari publici, majorat cu procentul de 15% pentru complexitatea muncii și salariul efectiv încasat, începând cu 01.01.2019 și până la momentul reîncadrării lor cu indemnizația legala, actualizate cu indicele de inflație;

- Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru plata cu întârziere a diferențelor drepturi salariale dintre care li s-ar fi cuvenit acestor funcționari publici, majorat cu procentul de 15 % pentru complexitatea muncii și salariul efectiv începând cu 01.01.2019 și până la momentul reîncadrării lor cu indemnizația legală, actualizate cu indicele de inflație;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a disjuns soluționarea cererii privind pe reclamanții care au domiciliul în județul Maramureș, formându-se dosarul înregistrat sub nr. x/2020, iar prin sentința civilă nr. 5985/16.11.2020 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB. CCCC., J. toți prin Sindicatul Național Vamal Unirea, cu sediul în sector 1, București, str. x și sediul la FFFF. și Asociații din București, str. x. Etaj 1, sector 5 și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 9 februarie 2021 sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 14 aprilie 2021 sus indicata instanță a dispus disjungerea petitelor din cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții: XXX., UUU. și TTT.. În acest context a fost format dosarul nr. x/2021 în cadrul căruia a fost pronunțată sentința civilă nr. 637 din data de 22 aprilie 2021, prin care instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a dispune în acest sens Tribunalul Maramureș a apreciat că noțiunea de domiciliu la care se face referire în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma modificată de Legea nr. 212/2018, trebuie interpretată în sensul de adresă la care petentul locuiește efectiv (indiferent dacă aceasta corespunde sau nu mențiunilor din cartea de identitate), impunându-se coroborarea unei astfel de norme cu prevederile art. 194 lit. a) C. proc. civ., iar nu cu cele ale art. 87-art. 91 din C. civ.

Pentru aceste motive, procedând la identificarea domiciliului real al reclamanților XXX., UUU. și TTT., care, prin notele scrise depuse la data de 10 februarie 2021, au confirmat că toți au domiciliul/reședința în județul Bihor, instanța a apreciat ca întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalul Maramureș, cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea Tribunalul Bihor, secția a III - a contencios administrativ și fiscal.

Urmare a declinării de competență, cauza sus indicată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 12 mai 2021, sub nr. x/2021, însă prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2021 instanța a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanta TTT. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și formarea unui nou dosar, sub nr. x/2021

Prin sentința civilă nr. 556 din data de 17 iunie 2021, pronunțată în sus indicatul dosar, Tribunalului Bihor a admis, la rându-i, excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că reclamanta TTT. are domiciliul, conform bazei de date D.E.P.A.B.D., în orașul Sighetu Marmației, jud. Maramureș, iar potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018: reclamantul persoană fizică (…) se adresează exclusiv instanței de la domiciliul (…) său.

A reținut instanța că prevederile sus citatului text legal reprezintă o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului persoană fizică, astfel cum o astfel de noțiune este definite de prevederile art. 87 C. civ. (respectiv domiciliul unde aceasta declară că își are locuința principal), fără ca o eventuală reședință de facto să influențeze competența teritorială de soluționare a litigiului.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Din perspectiva cadrului procesual, se constată că prin cererea dedusă judecății, reclamanta TTT., prin reprezentant Sindicatul Național Vamal Unirea, a învestit instanțele de judecată cu un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, având drept obiect anularea adresei nr. CJR-REG 4541/23.04.2020 prin care pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a soluționat plângerea prealabilă formulată de reclamantă. De asemenea, a mai solicitata reclamanta obligarea pârâtei la punerea în aplicare, începând cu data de 01.01.2019, a dispozițiile prevăzute în Nota nr. x din Anexa VIII, Cap. I, lit. A), pct. 1 din Legea-cadrul nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al acesteia, în raport de complexitatea muncii, prin emiterea unei decizii noi de reîncadrare cu indemnizația legală, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre salariul care i s-ar fi cuvenit, majorat cu procentul de 15% și salariul efectiv încasat, începând cu aceeași dată data de 01.01.2019 și până la momentul reîncadrării sale cu indemnizația legală, actualizate cu indicele de inflație. În plus, a solicitat reclamanta și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru plata cu întârziere a diferențelor de drepturi salariale sus menționate.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că aspectul ce l-a generat vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, diferența juridică dintre această noțiune și aceea de "reședință", respectiv de adresă la care reclamanta locuiește efectiv, precum și efectul pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Se impune a fi observat faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantei persoană fizică și nu în raport cu locuința în fapt a acesteia.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în regulator de competență, constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susține că domiciliul părții este echivalent cu locuința în fapt, apreciind că aceasta din urmă nu poate constitui temei al stabilirii competenței, ea având relevanță doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

Din analizarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în materia individualizării instanței competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

De altfel, în materia dreptului public, respectiv a dreptului administrativ, fiind în discuție competența exclusivă a instanței, de esența noțiunii de domiciliu este existența mențiunilor înscrise, în acest sens, în actul de identitate.

Înalta Curte nu poate reține silogismul exhibat de Tribunalul Maramureș, potrivit căruia prin reținerea incidenței prevederilor art. 87 C. civ. s-ar divaga de la scopul real al modificării aduse Legii nr. 554/2001, prin Legea nr. 212/2018, câtă vreme actul material al declarării locuinței permanente (domiciliului) reprezintă, conform art. 89 alin (3) C. civ., o expresie a manifestării de voință a părții. De asemenea, Înalta Curte reține și incidența prevederilor art. 90 alin. (1) C. civ., în sensul că reședința va fi considerată domiciliu doar când acesta nu este cunoscut.

În plus față de acestea, trebuie observat faptul că soluția legislativă anterioară modificării operate prin Legea nr. 212/2018 reglementa un criteriu alternativ de individualizare a competenței, reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Astfel, modificarea operată prin anterior indicatul act normativ a vizat intenția legiuitorului de a stabili competența teritorială în favoarea instanței în a cărei rază își are domiciliul partea reclamantă, în sensul acestei noțiuni de locuință principală.

Întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta este domiciliată în jud. Maramureș, acțiunea în contencios administrativ promovată de aceasta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a instanței din circumscripția teritorială a localității de domiciliu, respectiv Tribunalului Maramureș.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta TTT., prin Sindicatul Național Vamal Unirea în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2021.