ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4038/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, reclamantele: A., B., C., D.,E., F., G., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, au solicitat:

· Admiterea excepției de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 38 alin. (6) și Anexa nr. VIII, Capitolul I Lit. A, pct. l lit. c) "Funcții publice de conducere" nr. crt. 3 și Nota: "Salariile de baza ...cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim" din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în raport cu dispozițiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) și (2), art. 41, art. 47 și art. 53 din Constituția României.

· Anularea, în parte, a Deciziei Curții de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018 și a Anexei nr. 5 la aceasta, respectiv în privința încadrării aferente perioadei 01.01.2018-31.12.2022, pentru funcționarii publici din cadrul Tribunalului Sălaj și stabilirea corectă a drepturilor salariale, prin:

o aplicarea, începând cu 01.01.2018 și în continuare, la salariu brut lunar, în plata la 31.12.2017, a majorării salariale de 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât să nu fie diminuate drepturile salariale (venitul net salariul lunar) în plata la 31.12.2017, similar majorării de 25% aplicate celorlalte categorii de personal bugetar care au beneficiat de majorării salariale, urmare a aplicării legii; arată reclamantele că funcționarii publici ai Tribunalului Sălaj au beneficiat la 31.12.2017 (cât și în perioada 01.07. 2017 - 31.12.2017) de majorarea salariului de bază raportat la nivelul instanței și de sporul de confidențialitate, dar începând cu 01.01.2018, prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018, funcționarilor publici nu le-au fost acordate aceste majorări (5% nivel de tribunal) și sporul de confidențialitate, prin includerea în salariul de bază brut lunar, ci doar sporul de 15% pentru toxicitatea (condiții deosebite), de care beneficiază întreg personalul instanțelor;

o aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru funcția de manager economic (director), respectiv a procentelor de majorare a salariului de bază lunar;

· Obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la acordarea (prin decizie) și plata diferențelor salariale rezultate din stabilirea drepturilor salariale lunare, conform celor menționate mai sus, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare;

· Obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la plata diferențelor salariale cuvenite astfel cum au fost acestea menționate, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, precum și la plata dobânzilor penalizatoare, de la data de 1 ianuarie 2018 până la data achitării integrale a drepturilor salariale.

Prin sentința nr. 167 din 19 februarie 2021, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantele sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Sălaj, iar prin acțiunea formulată solicită anularea Deciziei Curții de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018 și Anexei nr. 5 la aceasta și stabilirea drepturilor salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin decizia de salarizare atacată.

Considerând incidente prevederile art. 7 din Anexa 5 la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017, normă derogatorie de la dispozițiile de drept comun din materia dreptului muncii și a administrativului contencios, Tribunalul a considerat că aparține Curții de Apel București competența materială în soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 908 din data de 09 iunie 2021 Curtea de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal admis, la rându-i, excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

A apreciat Curtea de Apel București că, întrucât prin petitul acțiunii nu se contestă o hotărâre a Colegiului de Conducere de soluționare a contestației, formulată de reclamante împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Anexa 5 la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017, iar astfel de prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

De asemenea, instanța a considerat ca nefiind aplicabile, în cauză, nici dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiul de față neavând natura unuia de contencios administrative, întrucât în cauza de față reclamantele nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă că acestea ar fi adresat ordonatorilor de credite o cerere de acordare a drepturilor care formează obiectul acțiunii de față, iar aceștia ar fi respins-o sau nu ar fi soluționat-o.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin acțiunea dedusă judecății reclamantele, funcționari publici în cadrul Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, au învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care au solicitat anularea, în parte, a Deciziei Curții de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018 și a Anexei nr. 5 la aceasta, respectiv în privința încadrării aferente perioadei 01.01.2018-31.12.2022, stabilite pentru funcționarii publici din cadrul Tribunalul Sălaj, precum și stabilirea corectă a drepturilor salariale, prin:

o aplicarea, începând cu 01.01.2018 și în continuare, la salariu brut lunar, în plata la 31.12.2017, a majorării salariale de 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât să nu fie diminuate drepturile salariale (venitul net salariul lunar) în plata la 31.12.2017, similar majorării de 25% aplicate celorlalte categorii de personal bugetar care au beneficiat de majorării salariale, urmare a aplicării legii; arată reclamantele că funcționarii publici ai Tribunalului Sălaj au beneficiat la 31.12.2017 (cât și în perioada 01.07. 2017 - 31.12.2017) de majorarea salariului de bază raportat la nivelul instanței și de sporul de confidențialitate, dar începând cu 01.01.2018, prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 23/05.02.2018, funcționarilor publici nu le-au fost acordate aceste majorări (5% nivel de tribunal) și sporul de confidențialitate, prin includerea în salariul de bază brut lunar, ci doar sporul de 15% pentru toxicitatea (condiții deosebite), de care beneficiază întreg personalul instanțelor;

o aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru funcția de manager economic (director), respectiv a procentelor de majorare a salariului de bază lunar.

De asemenea, reclamantele au solicita și obligarea pârâtei la acordarea (prin decizie) a plății diferențelor salariale rezultate din stabilirea drepturilor salariale lunare, conform celor menționate mai sus, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, precum și la plata diferențelor salariale menționate, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății și a dobânzilor penalizatoare, de la data de 1 ianuarie 2018 până la data achitării integrale a drepturilor salariale.

Înalta Curte constată, de asemenea, că prin Decizia nr. 23/05.02.2018, atacată de reclamante, Curtea de Apel Cluj, având în vedere Decizia nr. 400 din 16.10.2017 a Președintelui Curții de Apel Cluj, prin care a fost efectuată reîncadrarea personalului la data de 01.07.2017, a stabilit drepturile salariale aferente funcționarilor publici din cadrul Curții de Apel Cluj și al tribunalelor arondate acesteia.

Conform art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, personalul salarizat, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz.

Prevederile alin. (2) al sus indicatului text normativ dispun că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În contextul descris anterior, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017, instituie o competență materială derogatorie de la cea de drept comun, de strictă interpretare și care, după cum a menționat și Curtea de Apel București, nu poate fi extinsă prin analogie la alte cauze. Or, o astfel de competența este incidentă exclusiv în ipoteza în care obiect al cererii de chemare în judecată îl face o hotărâre emisă, în situații precum cea din prezenta cauză, de colegiile de conducere ale curților de apel, în vederea soluționării contestației formulate în virtutea prevederilor sus citatului text normativ.

Ca atare, este de remarcat că acest text legal nu este incident în cauză, prin cererea de chemare în judecată nesolicitându-se anularea unei hotărâri date asupra unei contestații emise în condițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, ci anularea chiar a actului administrativ de stabilire a obligațiilor salariale.

De asemenea, Înalta Curte, având în vedere atât calitatea reclamantelor de funcționari publici (manager economic, consilier grad superior, expert grad superior) în cadrul Tribunalului Sălaj, cât și obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în raport de prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, dispoziții ce se regăsesc, de altfel și în cuprinsul art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, constată că prezenta cauză este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, observând și structura organizatorică a Tribunalului Sălaj, din perspectiva secțiilor ce funcționează în cadrul acestuia, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele D., G., A., E., C., H., B., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2021.