ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4036/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de societățile A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Bistrița-Năsăud ("DSVSA Bistrița-Năsăud") și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor ("ANSVSA"), reclamantele au solicitat anularea în tot a răspunsului la plângerea prealabilă emis de DSVSA sub nr. x/10.08.2020, anularea în tot a răspunsului la plângerea prealabilă comunicat de ANSVSA sub nr. x/04.08.2020, obligarea pârâtelor la repararea pagubei cauzate reclamantelor, respectiv obligarea A.N.S.V.S.A. la a dispune alocarea sumelor necesare și obligarea D.S.V.S.A. Bistrița-Năsăud la a face plata efectivă a sumei de 10.000 RON/lună, (stabilită prin dispozițiile art. IV, alin. (1), din Legea nr. 236/2019), începând cu data de 16.12.2019.

Prin sentința nr. 21 din 19 februarie 2021 Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

A apreciat Tribunalul că ar fi competent să soluționeze capetele de cerere vizând anularea adreselor emise de DSVSA Bistrița-Năsăud și obligarea DSVSA Bistrița-Năsăud la plata efectivă a sumei de 10.000 RON/lună, dar capetele de cerere vizând anularea răspunsului la plângerea prealabilă emis de ANSVSA și obligarea acestei autorități la alocarea și virarea sumelor necesare sunt de competența Curții de Apel Cluj.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., reținând rangul ANSVSA de autoritate publică centrală, Tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei, considerând că o astfel de competență aparține Curții de Apel Cluj, secția a III - a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 150 din data de 20 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III - a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că petitul principal al acțiunii este reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtei DSVSA Bistrița-Năsăud la plata sumei de 10.000 RON/lună reprezentând contravaloarea indemnizației prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019.

În privința capetelor de cerere vizând obligarea pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare plății sus menționatei indemnizații, ca urmare a refuzului nejustificat constând în răspunsul comunicat de ANSVSA sub nr. x/04.08.2020, a apreciat Curtea că acestea au un caracter accesoriu și potrivit art. 123 alin. (1) și art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., formularea unor astfel de petite nu poate aduce modificări în privința competenței materiale a instanței care, în raport de obiectul solicitării principale, precum și de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine tribunalului.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Cluj, secția a III - a de contencios administrativ și fiscal a avut la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe capetelor de cerere din acțiunea introductivă prin care s-a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare plății indemnizației în cuantum de 10.000 RON/lună (prevăzută de art. IV din Legea nr. 236/2019), urmare a refuzului nejustificat al autorității, exprimat în răspunsul emis sub nr. x/04.08.2020 de ANSVSA.

Astfel, în timp ce Curtea de Apel Cluj, secția a III - a de contencios administrativ și fiscal a calificat acest capăt de cerere ca fiind unul accesoriu, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că respectivul petit al acțiunii introductive de instanță este unul principal.

Pentru stabilirea corectă a caracterului acestui capăt de cerere urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că cererea principală este cererea introductivă de instanță și că aceasta poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii, precum și cele ale alin. (4) al aceluiași text normativ, în care legiuitorul dispune astfel:

"Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal". De asemenea, relevanță prezintă și prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

În lumina sus indicatelor prevederi legale, Înalta Curte reține că mecanismul stabilirii naturii juridice a unui capăt de cerere implică o analiză ce pornește de la determinarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, respectiv a temeiul calificat juridic, motiv pentru, care observând aspectele expuse de reclamante prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea au învestit instanța cu o acțiune având ca obiect principal obligarea pârâtei DSVSA Bistrița-Năsăud la plata sumei de 10.000 RON/lună, începând cu data de 16.12.2019, reprezentând contravaloarea indemnizației prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019. Din perspectiva cauzei cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că temeiul juridic al unui astfel de petit a fost, astfel cum, de altfel, a reținut și Curtea de Apel Cluj, refuzul nejustificat al acestei pârâte de a da curs cererii de plată formulată de reclamante, respectiv art. 8 alin. (1), raportat la art. 2 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul organul emitent al actului și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este criteriul rangului autorității emitente.

Conform art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare, pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor animalelor și a altor acțiuni prevăzute de programele naționale, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene sunt cele abilitate normativ să încheie contracte de concesiune pe o durată de 4 ani cu medicii veterinari organizați în condițiile legii.

Cererea reclamanților privește acordarea sumelor prevăzute la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 (art. IV din Legea nr. 236/2019), potrivit căruia:

"Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative."

Autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană este definită la Anexa 1 la aceeași ordonanță ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic și administrativ autorității centrale, sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, având autoritatea și responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul județului respectiv, a gestionării, realizării și controlului activităților sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum și alte competențe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor.

Din analiza textelor legale menționate, rezultă că direcțiile județene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și controlează activitățile sanitar-veterinare pe teritoriul județului.

Bugetul direcțiilor județene (ordonatori terțiari de credite) este aprobat de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor și propunerilor acestora.

În acest context, cererea de obligarea a pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare (ce are drept temei juridic refuzul nejustificat al acestei pârâte de a da curs cererii nr. x/13.07.2020 de alocare a unor astfel de sume formulată de reclamante), reprezintă un petit accesoriu celui principal ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa nr. x/10.08.2020, emisă de DSVSA Bistrița-Năsăud de plată a sumelor solicitate de reclamante. O astfel de concluzie rezultă din faptul că soluționarea capătului de cerere privind pe pârâta ANSVSA este subordonată manierei în care instanța va dezlega capătul de cerere îndreptat împotriva pârâtei DSVSA Bistrița-Năsăud. Pe cale de consecință, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

În raport de toate aceste aspecte, în virtutea dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bistrița-Năsăud și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2021.