ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4255/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 17.12.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, solicitând obligarea acestora achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

2.1. Prin sentința nr. 38/F-CONT din data de 09 martie 2021, Curtea de Apel Pitești a admis excepția necompetenței materiale a Curții și a declinat soluționarea dosarului în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a avut în vedere faptul că pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță,

A reținut Curtea de Apel că verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența Direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

Astfel în cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Vâlcea, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanță sub aspectul competenței, actul administrativ emis în soluționarea cererii emanând de la instituția publică subordonată. Mai mult, adresa prin care pârâta ANSVSA a răspuns plângerii prealabile formulate de reclamantă, catalogată de către reclamant ca refuz nejustificat de soluționare a cererii, constituie un răspuns la recursul ierarhic (grațios) exercitat de parte împotriva actului vătămător, în baza art. 7 din Legea 554/2004, care nu are aptitudinea de a deturna competența instanței, atrase de actul vătămător care a atras efecte juridice, considerente pentru care în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului.

2.2. La data de 30 martie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar prin sentința nr. 936 din 17 iunie 2021 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în comuna Măciuca, județul Vâlcea și cu sediul ales la Cabinet avocat B., în București, Piața Alba Iulia, nr. 4, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în București, Piața Presei Libere, corp D1, sector 1 și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, cu sediul în jud. Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești – secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Vâlce – secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a reținut în esență că:

Prin cererea de chemare în judecată se contestă, în mod explicit, de către reclamantă, refuzul pretins nejustificat al pârâtei ANSVSA (autoritate publică centrală), de a soluționa în mod favorabil cererea reclamantei, iar instanța nu poate schimba obiectul sau cauza acțiunii, competența de soluționare a cauzei se determină, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul central al autorității publice pârâte, emitente a refuzului contestat în speță (materializat prin adresa de răspuns nr. x/23.11.2020).

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt incidente în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." și

,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, reclamanta investește instanța cu o cerere prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 70000 RON în temeiul legii nr. 236/2019.

Față de legea în temeiul căreia s-a formulat acțiunea se reține că potrivit Art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/20019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Față de aceste prevederi legale se reține că în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 42/2004: "Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepție unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct și autonom, având următoarea structura:a) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, denumita în continuare Autoritatea, este autoritatea centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, care coordonează tehnic și administrativ întreagă activitate a serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizează și controlează efectuarea activităților publice sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor;"

Așadar, în speță suma solicitată nu reprezintă taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora pentru a se avea în vedere criteriul valoric în stabilirea competenței teritoriale, ci, pentru stabilirea competenței teritoriale trebuie avute în vedere calitatea pârâtei, caracterul cererii de chemare în judecată și sediul social al reclamantei.

Cum în cauză se urmărește recuperarea unor sume de bani solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 236/2019, reclamanta apreciind că pârâta refuză soluționarea cererii sale în mod nejustificat, în cauză în stabilirea competenței se va avea în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora, instanța de la domiciliul reclamantei este competentă să soluționeze cererea. În raport de calitatea pârâtei, aceasta fiind o autoritate publică centrală, în temeiul aceluiași text de lege invocat anterior, cauza urmează a fi soluționată de Curtea de Apel care are în circumscripție județul Buzău, unde reclamanta își are sediul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.