ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3377/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2020, astfel cum a fost modificată, reclamanta S.C. CMV Servicii Veterinare S.R.L., pentru A., a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Vâlcea, solicitând obligarea acestora la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculate pentru fiecare perioadă (de la data scadenței acestora până la data plății efective, având în vedere că prin adresa comunicată de ANSVSA la notificare, nu se menționează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptățite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc., astfel încât consideră că este în prezența unui refuz al ANSVSA de a soluționa favorabil cererea, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/luna se acordă fiecărui deținător de contract (valid), fără decont justificativ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 29 din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că în speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2

1

la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță iar verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

Cum în cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Vâlcea, împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanță sub aspectul competenței, actul administrativ emis în soluționarea cererii emanând de la instituția publică subordonată.

Tribunalul Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 612 din 6 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Curtea de Apel Pitești și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

A apreciat Tribunalul că având în vedere că prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a înțeles să cheme în judecată o autoritate publică centrală de la care emană actul administrativ asimilat - refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, iar sediul reclamantei se află pe raza Jud. Vâlcea, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei de față aparține Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamanților-cabinete medicale veterinare de obligare a pârâtelor Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Vâlcea la plata unor sume de bani pretinse în temeiul legii, respectiv al art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 (potrivit căruia "beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora"), invocând existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Conform art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare, pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor animalelor și a altor acțiuni prevăzute de programele naționale, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene încheie contracte de concesiune pe o durată de 4 ani cu medicii veterinari organizați în condițiile legii.

Cererea reclamanților privește acordarea sumelor prevăzute la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 (art. IV din Legea nr. 236/2019), potrivit căruia, "(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative."

Autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană este definită la Anexa 1 la aceeași ordonanță ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic și administrativ autorității centrale, sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, având autoritatea și responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul județului respectiv, a gestionării, realizării și controlului activităților sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum și alte competențe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor.

Din analiza textelor legale menționate, rezultă că direcțiile județene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și controlează controlul activităților sanitar-veterinare pe teritoriul județului.

Bugetul direcțiilor județene (ordonatori terțiari de credite) este aprobat de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor și propunerilor acestora.

Deci, cererea de obligarea a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la alocarea sumelor necesare este o cerere accesorie acțiunii, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. CMV Servicii Veterinare S.R.L. - pentru A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara ți pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitara Veterinara ți pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.