ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3994/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 411/08.08.2018, anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/21.12.2017 si a Raportului de Inspecție Fiscala F-CV 131/21.12.2017, exonerarea de la plata obligațiilor fiscale stabilite suplimentar în cuantum total de 9.340.587 RON, ca fiind obligații fiscale nedatorate, anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 202/02.02.2018, precum si penalități de nedeclarare nr. 202/02.02.2018, exonerarea de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 994.401 RON cu titlu de dobânzi, a obligațiilor fiscale în cuantum de 194.664 RON cu titlu de penalități de întârziere și a obligațiilor fiscale reprezentând penalități de nedeclarare în cuantum de 2.467.578 RON, anularea Deciziei nr. 443/09.09.2018 privind soluționarea contestației înregistrată sub nr. A SLP 1317/10.05.2018, anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi si penalități de întârziere nr. 2103/21.03.2018, precum și penalități de nedeclarare nr. 2103/21.03.2018, exonerarea de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 58.063 RON cu titlu de dobânzi, a obligațiilor fiscale în cuantum de 6.284 RON cu titlu de penalități de întârziere si a obligațiilor fiscale reprezentând penalități de nedeclarare în cuantum de 146.969 RON.

Prin sentința civilă nr. 34 din 29 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în integralitate a sentinței, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că sentința recurată este nelegală și neîntemeiată, reluând apoi susținerile din cererea de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă ANAF a formulat întâmpinare, solicitând în principal să se constate nulitatea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurenta A. S.R.L. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată depuse în dosarul de fond, aspecte lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 34 din 29 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 34 din 29 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.