ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3968/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. și B. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la încheierea actelor adiționale prin care să se modifice tariful de gestiune cinegetică pentru un număr de 10 contracte de gestionare a faunei cinegetice corespunzătoare a 10 fonduri cinegetice, precum și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 16.163,25 euro încasate prin Garda Forestieră Suceava, respectiv de la intrarea în vigoare a Legii Nr. 149/2015 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic Nr. 407/2006, cuprinzând tariful corespunzător al anilor cinegetici 2015-2016, 2016-2017, 2017-2018, 2018-2019, 2019-2020, a dobânzilor legale calculate la suma datorată de la data efectuării plății până la data achitării efective.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 124 din 7 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect "obligația de a face" formulată de reclamanta A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a fost obligat pârâtul la încheierea actelor adiționale prin care să se modifice tariful de gestiune cinegetică în conformitate cu Anexa 3 a Legii nr. 407/2006, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 149/2015, pentru următoarele contracte:10878/16.06.2011;10879/16.06.2011;10880/16.06.2011;10881/16.06.2011;10882/16.06.2011;10883/16.06.2011;10884/16.06.2011;10885/16.06.2011;10893/16.06.2011; 10894/16.06.2011; Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 16.123,25 euro încasată prin Garda Forestieră Suceava pentru anii 2015 - 2020 și dobânda legală remuneratorie de la data efectuării plăților și până la data stingerii debitului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 124 din 7 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că, contrar celor reținute de instanța de fond, modificarea legislativă intervenită la data de 24.07.2015, prin Legea nr. 149/2015, nu se aplică contractelor încheiate anterior acestui moment. A criticat soluția primei instanțe care a făcut trimitere la prevederile art. 11 din contractele inițiale, susținând că acestea au devenit caduce prin dispozițiile pct. 7 art. I din Ordinul nr. 222/11.02.2016, ordin care a prevăzut inclusiv încheierea de acte adiționale pentru actualizarea clauzelor din contractele inițiale. Totodată, a menționat recurentul că nu are temei legal să dea curs solicitării privind recalcularea tarifelor de gestionare pentru fondurile cinegetice atribuite anterior datei de 24 iulie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 149/2015.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A. și B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința instanței de fond este temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. și B., constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât privesc greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a modificărilor legislative intervenite la data de 24.07.2015, prin Legea nr. 149/2015, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2. Argumente de fapt și de drept relevante În cauză, reclamanta A. și B. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea acestuia la încheierea actelor adiționale prin care să se modifice tariful de gestiune cinegetică pentru un număr de 10 contracte de gestionare a faunei cinegetice corespunzătoare a 10 fonduri cinegetice, precum și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 16.163,25 euro încasate prin Garda Forestieră Suceava, respectiv de la intrarea în vigoare a Legii nr. 149/2015 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cuprinzând tariful corespunzător al anilor cinegetici 2015-2016, 2016-2017, 2017-2018, 2018-2019, 2019-2020 și a dobânzilor legale datorate. Prin cererea de recurs recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a criticat sentința instanței de fond, susținând că modificarea legislativă intervenită la data de 24.07.2015 prin Legea nr. 149/2015 nu se aplică contractelor încheiate anterior acestui moment și că instanța nu a ținut cont de faptul că prevederile art. 11 din contractele inițiale au devenit caduce prin dispozițiile pct. 7 art. I din Ordinul nr. 222/11.02.2016. Conform dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, la data încheierii contractelor: "Tariful de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și b), precum și tariful de pornire la licitație pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitație publică, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. c), se stabilesc potrivit modului de calcul prevăzut în anexa nr. 3". Dispozițiilor art. 11 din contractul încheiat între părți stabilesc că: "Valoarea tarifului de gestionare se modifică anual, prin act adițional, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare". Totodată art. 9 alin. (1) din aceleași contracte stabilește că (…) tariful de gestionare se determină în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 cu modificările și completările ulterioare. Prin Legea nr. 149/2015 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453 din 24 iunie 2015, anexa nr. 3 a Legii nr. 407/2006 a fost modificată, fiind eliminată categoria tarifară "pădure cu cerb comun, urs, cocoș de munte, căprior" (categorie pentru care tariful de gestionare era 0,65 euro/ha) și introdusă categoria tarifară "pădure cu mistreț, cerb comun, cerb lopătar, căprior, iepure (categorie pentru care tariful de gestionare nou era de 0,5 euro/ha). Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, noile tarife trebuiau asumate de pârât prin încheierea unui act adițional, în îndeplinirea obligațiilor înscrise la art. 11 din contract, pârâtul neînțelegând însă să încheie aceste acte. Anexa 3 a Legii nr. 149/2015 a fost modificată la data de 24.07.2015, astfel că, noile tarife prevăzute trebuiau asumate de părți prin încheierea unui act adițional supus dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii lui, deci sub imperiul Legii nr. 149/2015. Cum tariful aplicabil trebuie stabilit în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data încheierii actului adițional, iar acest act este supus legii în vigoare la momentul încheierii lui, se constată nefondate criticile aduse de recurentul-pârât sentinței atacate, întrucât aplicarea Legii nr. 149/2015 privește unele situație juridice născute după data de 24 iulie 2015, deci după intrarea sa în vigoare. Cât privește Ordinul nr. 222/11.02.2016 privind modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor de vânătoare și pentru aprobarea modelelor de acte adiționale care se încheie la contractele de gestionare a fondurilor cinegetice în curs de derulare, invocat de recurent, se constată că acesta a fost publicat ulterior, în Monitorul Oficial Partea I nr. 134 din 22 februarie 2016, și că și acest ordin prevede posibilitatea modificării contractelor de gestionare a faunei cinegetice prin încheierea de acte adiționale. În concluzie, Înalta Curte reține că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente circumstanțelor factuale reținute, motivele de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.