ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3953/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Ai A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Timișoara, a solicitat anularea notei de constatare înregistrată la Garda Forestieră Caraș - Severin cu nr. X/11.06.2020, precum și a procesului-verbal de control al exploatării forestiere înregistrat la Garda Forestieră cu nr. X/11.06.2020.

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 364 din 31 martie 2021, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie revocarea unor acte administrative emise de autorități publice centrale (respectiv, pârâta Garda Forestieră Timișoara se află în subordinea autorității publice centrale, nefiind o autoritate publică județeană cu personalitate juridică proprie), astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, criteriul care operează la stabilirea competenței este cel al autorității publice centrale chemate în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14.04.2021, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 311 din 26 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății privește acte administrative emise de entitatea administrativă pârâtă, entitate care, potrivit O.U.G. nr. 32/30.06.2015 privind înființarea Gărzilor forestiere și a H.G. nr. 743/9.09.2015 privind organizarea și funcționarea Gărzilor forestiere, este o autoritate de rang local (respectiv județean) în sistemul autorităților publice.

Astfel, fiind irelevant din punct de vedere al competenței instanței faptul că Garda Forestieră Timișoara este sau nu subordonată unei autorități centrale, câtă vreme competența instanței se determină după rangul instituției pârâte, aplicând criteriul rangului autorității, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, privită problema competenței prin prisma pragului valoric, curtea de apel a observat că valoarea actelor contestate vizează suma de 2.356,19 RON, reprezentând prejudiciu (tăieri ilegale de arbori), ceea ce conduce la competența materială a tribunalului, în acord cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notei de constatare nr. x/11.06.2020 și a Procesului-verbal de control al exploatării nr. x/11.06.2020, ambele emise de Garda Forestieră Timișoara.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului Timiș, pârâta Garda Forestieră Timișoara a arătat că reclamanta Ai A. S.R.L. a formulat plângere prealabilă împotriva Notei de constatare nr. x/11.06.2020 și împotriva Procesului-verbal de control al exploatării forestiere nr. x/11.06.2020, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care autoritatea publică pârâtă i-a răspuns prin adresa nr. x/08.07.2020, aflată la dosarul Tribunalului Timiș.

Înalta Curte constată că, în cauză, se solicită anularea unor acte care, în opinia reclamantei Ai A. S.R.L., sunt supuse Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar emitentul actelor contestate este Garda Forestieră Timișoara.

Aspectul emiterii actelor de către pârâta Garda Forestieră Timișoara este necontestat în cauză de această pârâtă, rezultând inclusiv din cuprinsul adresei nr. x/08.07.2020, că i-a comunicat în mod expres reclamantei că actele a căror revocare o solicită au fost întocmite de reprezentanții Gărzii Forestiere Timișoara. În plus, în antetul lor, este menționată tot Garda Forestieră Timișoara.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Garda Forestieră Timișoara, în calitate de emitentă a Procesului-verbal de control nr. x/11.06.2020 și a Notei de constatare nr. x/11.06.2020, este o instituție publică teritorială, cu personalitate juridică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea și funcționarea Gărzilor forestiere și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2015 privind înființarea Gărzilor forestiere (act normativ în vigoare la data de 11.06.2020).

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene/…/se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Împrejurarea că, potrivit acelorași dispoziții legale mai sus menționate, pârâta Garda Forestieră Timișoara se află în subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel.

Cum în mod corect a reținut și instanța învestită prin declinare, din punct de vedere al competenței instanței, este irelevant că Garda Forestieră Timișoara este sau nu subordonată unei autorități centrale, câtă vreme competența instanței se determină după rangul instituției pârâte, aplicând criteriul rangului autorității, conform art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică locală a pârâtei Garda Forestieră Timișoara, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Ai A. S.R.L. și pe pârâta Garda Forestieră Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.