ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.09.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2021

HOTĂRÂRE
15.09.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data 12 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Identității Naționale, Primarul comunei Pietroșița, și Consiliul Local al Comunei Pietroșița a solicitat obligarea pârâților să îndeplinească procedurile de declasare a fostului imobil din patrimoniu "B.", situat în com. Pietroșița, jud. Dâmbovița, identificat în Lista Monumentelor Istorice (LMI) 2010, la poziția 993, având codul DB-II-m-3-20522, în condițiile prevăzute de art. 19, alin. (3), lit. b) și c), coroborate cu art. 12, 13 și urm. din Legea nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice, motivat de dispariția ori constatarea pierderii calității de monument istoric a imobilului și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat.

Ulterior, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a Direcției Județene pentru Cultură Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 165 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale și a respins acțiunea modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Identității Naționale, Primarul Comunei Pietroșița, Consiliul Local al Comunei Pietroșița și Direcția Județeană pentru Cultură Dâmbovița, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Direcția Județeană pentru Cultură Dâmbovița și intimatul-pârât Ministerul Culturii și Identității Naționale au formulat fiecare întâmpinare față de recurs, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Ulterior, prin cererea înregistrată la dosar la data de 6.07.2021, recurenta A. a învederat că renunță la judecata recursului declarat în cauză, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, a luat act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către recurentă o solicitare de renunțare la judecata recursului.

Solicitarea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimaților, care nu au depus la dosar puncte de vedere față de această cerere.

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În speță, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 165 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 165 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2021
Ședința publică din data de 04 februarie 2021 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 78 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administr
ÎCCJ 2022-12-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5799/2022
unității centrale precum și argumentele care au fundamentat avizul nr. x/2013 al Direcției Județene pentru Cultură Dâmbovița, în esență faptul că prin construcția propusă nu se aduc prejudicii nici G. —forma actuală, nici celorlalte monumen
ÎCCJ 2018-11-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2015, sub nr. x/2015, la Curtea de Apel Ploiești, reclamantul Județul Dâmb
ÎCCJ 2021-06-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios
ÎCCJ 2025-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2025
cu pârâta Instituția Prefectului Dâmbovița; pârâtul B. - Filiala Dâmbovița a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 300 RON - taxă judiciară de timbru, iar suma de 90
Sursă