ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea actelor administrative individuale "informare nr. x/21.12.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 11bis", emise de către Direcția Autorizare Programe din cadrul MDRAP, proiect cod SMIS 7887 cu titlu "Reabilitare și modernizare infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona A a zonei de acțiune urbană din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița" anularea deciziei nr. 52/02.02.2016 prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva notelor de informare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 23.11.2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016 având în vedere că între cauza dedusă judecății și dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ar exista o strânsă legătură.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 184 din 18 octombrie 2017 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva sentinței nr. 184 din 18 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște arătând că, ambele părți au solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2015 și nr. y/2015, aceste dosare aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.

Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia nr. 191 din data de 15 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimarea cererii de recurs declarată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței nr. 184 din 18 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei nr. 191 din data de 15 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște.

Hotărârea Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia civilă nr. 248 din data de 14.12.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva deciziei nr. 191 din data de 15.01.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății. După casarea cu trimitere pentru continuarea judecății, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. x/2016 a primit termen de judecată la data de 09.06.2021.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea actelor administrative individuale "informare nr. x/21.12.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 11bis", emise de către Direcția Autorizare Programe din cadrul MDRAP, proiect cod SMIS 7887 cu titlu "Reabilitare și modernizare infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona A a zonei de acțiune urbană din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița" anularea deciziei nr. 52/02.02.2016 prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva notelor de informare. Prima instanță a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantă, având în vedere că de la data suspendării (23.11.2016) cauza a rămas în nelucrare din vina părții timp de peste 6 luni de zile. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs formulate. Printr-o primă critică, recurenta a arătat că ambele părți implicate în raportul juridic dedus judecății au solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2015 și nr. y/2017, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., dosarele aflându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs. Față de această împrejurare, prima instanță a apreciat în mod greșit că nu se impune suspendarea cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ., ci în temeiul art. 411, reținând că ambele părți au fost de acord cu suspendarea. Această critică nu poate fi primită având în vedere că în raport de dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., partea nemulțumită de conținutul încheierii de suspendare avea posibilitatea de a formula recurs, în mod separat. Neprocedând în acest fel, recurenta-reclamantă nu poate supune analizei în această fază procesuală temeiul de drept al încheierii de suspendare și nu poate solicita reformarea încheierii de suspendare din data de 23.11.2016. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat. Prin cea de-a doua critică, recurenta a invocat dispozițiile art. 418 C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecații, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților. Și această critică apare ca nefiind fondată având în vedere că măsura suspendării judecării cauzei din data de 23.11.2016 s-a realizat cu acordul părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu în temeiul dispozițiilor art. 413 din același Cod. Or, suspendarea cursului perimării poate fi invocată în cazul în care suspendarea judecății s-a realizat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecății, atunci când se apreciază că dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, însă și în această ipoteză este lăsată la latitudinea instanței care poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate considerentele expuse, soluția pronunțată de prima instanță fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,