ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 martie 2017, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat:

(i) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 04.07.2016, emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul autorității pârâte, înregistrată sub nr. x/04.07.2016 și la UAT Municipiul Târgoviște sub nr. x/15.08.2016, referitoare la Contractul de finanțare nr. x/08.09.2010, cod SMIS 7888, privind proiectul "Reabilitare și modernizare infrastructura utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița", axa 1, domeniul majoritar 1.1, beneficiar Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Târgoviște;

(ii) anularea Deciziei nr. 281/2016, prin care a fost respinsă contestația formulată de către reclamantă împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 18 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 18 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea actelor administrative atacate.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Potrivit O.U.G. nr. 1/2018 și art. 6 din O.U.G. nr. 212/2020, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a fost supus reorganizării, în prezent figurând cu denumirea Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, împrejurare constatată de instanța de recurs prin încheierea din 20 ianuarie 2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Astfel, primele două pagini ale cererii de recurs se limitează la prezentarea considerentelor din sentința recurată (paragrafele 1-4 din pagina a 2-a), urmată de prezentarea unor aspecte de ordin general, fără o motivare a pretinselor critici de nelegalitate (paragrafele 5-6 din pagina a 2-a).

Totodată, în primul paragraf al celei de-a 3-a pagini a recursului este prezentat un argument de nelegalitate referitor la inaplicabilitatea recomandărilor DG Regio, comunicate la data de 05.03.2015, în raport de data încheierii contractului, în anul 2013. Or, acest argument este străin cauzei, întrucât nici în nota de constatare a neregulilor, nici în apărările pârâtului și nici în sentința recurată nu a fost opus reclamantei un astfel de considerent.

În fine, în paragrafele 2-3 din pagina a 3-a a recursului recurenta-reclamantă a prezentat concluzii succinte referitoare la respectarea dispozițiilor art. 187 și 188 din O.U.G. nr. 34/2006, fără indicarea criticilor de nelegalitate cărora le-ar corespunde aceste concluzii și a raționamentului juridic pe care se întemeiază.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 18 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.