ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2143/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 octombrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat:

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 07.07.2016, emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată cu nr. 63278/07.07.2016 și la U.A.T. Municipiul Târgoviște cu nr. 20928/20.08.2016, referitoare la Contractul de finanțare nr. x, cod SMIS 7887, privind proiectul "Reabilitare și modernizare infrastructură utilități publice urbane reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona A a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște"

- anularea Deciziei nr. 263/31.08.2016, privind soluționarea contestației formulate de către U.A.T. Municipiul Târgoviște împotriva actului administrativ sus menționat;

- suspendarea executării actelor administrative sus menționate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind suspendarea Deciziei nr. 263/31.08.2016 și a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 07.07.2016, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, dispunând restituirea către reclamantă a sumei de 15.500 RON, achitată conform OP nr. x din 07.02.2017.

Împotriva încheierii din 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 07.07.2016, așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului, în esență, se arată că, printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Referitor la cazul bine justificat, în cauză există o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, însă prima instanță nu a analizat aspectele invocate în dovedirea acestei condiții, conchizând doar că aceste aspecte fundamentează și acțiunea în anularea actului administrativ.

Referitor la cea de-a doua condiție, instanța de fond a apreciat în mod greșit că aceasta nu este îndeplinită, deși existența sa este dovedită în raport de circumstanțele cauzei, ținând cont de cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi executată, în raport cu existența și destinația fondurilor, interesul legitim al reclamantei constând în menținerea desfășurării normale a activității.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27.06.2017, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în calitate de continuator al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, apreciind că reclamanta se limitează la preluarea motivelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici concrete sentinței atacate. În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 21 februarie 2018, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la raportul comunicat, susținând că recursul a fost declarat în termen, în raport de termenul de 15 zile, care curge de la comunicarea hotărârii, termen indicat de instanța de fond în dispozitivul hotărârii atacate.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a susținut că formularea tardivă a căii de atac nu este imputabilă părții, ci primei instanțe, care a consemnat eronat termenul în care poate fi exercitată calea de atac.

Totodată, a învederat că intimatul-pârât nu a invocat, prin întâmpinare, tardivitatea declarării recursului, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului legal, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că încheierea din data de 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 16.03.2017, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 22.03.2017, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a fost înregistrat la dosarul cauzei la data de 31.03.2017.

Având în vedere că termenul de declarare și de motivare a recursului, respectiv de 5 zile de la pronunțare, s-a împlinit la data de 22.03.2017, iar recursul a fost declarat de reclamant la data de 31.03.2017, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) corelat cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește apărările formulate de recurenta-reclamantă prin punctul de vedere depus în raport de concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte le apreciază a fi nefondate.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", În consecință, chiar dacă prima instanță a indicat în dispozitivul încheierii atacate un termen de recurs greșit, respectiv 15 zile de la comunicare, reclamanta nu se poate prevala de un alt termen de formulare a căii de atac decât cel stabilit de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la argumentul privind neinvocarea, de către intimatul-pârât, a declarării tardive a căii de atac, Înalta Curte reține că verificarea termenului de declarare a recursului face parte din aspectele de admisibilitate ale căii de atac, verificate de instanța de recurs în procedura de filtrare a recursului, potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 486-489 C. proc. civ., republicat.

Totodată, prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă, stabilesc că recursul va fi socotit în termen dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu rezultă că recursul a fost depus peste termen.

Din coroborarea acestor dispoziții procedurale, rezultă că instanța de recurs este obligată să verifice, în procedura de filtrare a recursului, din oficiu, respectarea termenului de declarare a căii de atac, chiar dacă intimatul nu a sesizat, prin întâmpinare, aspecte de nulitate a recursului datorate formulării tardive.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva încheierii din data de 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.