ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3357/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.) a solicitat:

- anularea, în tot, a actului administrativ individual "nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013", comunicată cu Adresa nr. x din 2 martie 2016, aferentă proiectului cod SMIS 7888, cu titlul "Reabilitare și modernizare infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița"

- anularea Deciziei nr. 111 din 13 aprilie 2016, comunicată la data de 18 aprilie 2016, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, aferentă proiectului cod SMIS 7888, cu titlul "Reabilitare și modernizare infrastructura utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spatiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița"

Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 32 din 23 februarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.), ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște solicitând admiterea lui, anularea, în tot, a actului administrativ individual "Nota privind neîncadrarea, în prevederile O.G. nr. 14/2013", comunicata cu adresa nr. x din 2 martie 2016, aferenta proiectului cod SMIS 7888, cu titlul "Reabilitare și modernizare infrastructura utilității publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița", precum și anularea Deciziei nr. 111 din 13 aprilie 2016, comunicată la data de 18 aprilie 2016, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei sus-menționate.

Critică sentința instanței pentru nelegalitate pentru următoarele considerente:

Instanța nu a interpretat corect actele normative aplicabile în speță, din care rezultă că pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:

În cauza de față, procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a fost lansată în SEAP după 1 octombrie 2011, respectiv în data de 5 mai 2012, conform anunțului de participare nr. x.

Contractul economic "afectat de neregula" a fost Contractul de achiziție publică nr. x din 30 iulie 2013 încheiat de către UAT Municipiul Târgoviște cu Asocierea SC A. SA și SC B. SA, având ca obiect execuția de lucrări.

Prin Nota de neconformitate nr. x aprilie 2014 (refacută la data de 2 aprilie 2015 în baza Deciziei nr. 22111 din 2014) s-a stabilit o reducere procentuală de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC A. SA și SC B. SA

Din informațiile cuprinse în Nota de neconformitate nr. x/2014 astfel cum a fost refăcută, reiese faptul că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 36 alin. (1) lit. b) și f) și art. 81 din H.G. nr. x.

Se arată în mod nelegal de către instanța de fond, faptul că, prin Nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 s-a constat încălcarea principiului tratamentului egal, drept pentru care se reține faptul că, abaterea ce a făcut obiectul reducerii procentuale nu a putut fi evaluată și aprobată de către ANRMAP. Instanța, analizând conformitatea solicitării formulate de subscrisa cu dispozițiile O.G. nr. 14/2013, a ajuns la greșita concluzie că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de acest act normativ, în sensul că nu este îndeplinită ultima cerință.

Astfel, explică instanța de fond, faptul că abaterea de la prevederile legislației privind achizițiile publice nu rezultă din documentația de atribuire evaluată și aprobată de ANRMAP ci a rezultat din modalitatea de evaluare a ofertelor depuse de către participanții la procedură, respectiv din modul de atribuire a contractului de achiziție publică, împărtășind astfel punctul de vedere al pârâtei.

În mod greșit instanța de fond constată faptul că, deși documentația de atribuire a fost aprobată și evaluată de ANRMAP prin publicarea în SEAP, autoritatea contractantă nu a respectat principiul tratamentului egal în evaluarea ofertelor iar modul în care aceasta a înțeles să evalueze ofertele depuse excede controlului ANRMAP, situație care nu este, pe de altă parte, reglementată de O.G. nr. 14/2013, act normativ care reglementează suportarea de la bugetul de stat a sumelor rezultate din abateri de la legislația în domeniul achizițiilor publice care puteau și trebuiau să fie observate și sancționate de ANRMAP.

În ceea ce privește susținerile subscrisei referitoare la Nota de neconformitate inițială nr. x aprilie 2014 care a fost desființată și refăcută la 2 aprilie 2015, apreciază instanța de fond că acestea nu pot nu pot fi reținute întrucât, de pe o parte, sentința pronunțată în Dosarul nr. x/2014 nu este definitivă iar pe de altă parte, instanța a dispus anularea respectivei Note de conformitate în ceea ce privește pct. 2.1. 3 privind respectarea propunerii tehnice și existența prejudiciului, iar refacerea Notei la 2 aprilie 2015 nu a afectat încadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, nefiind modificate condițiile care determină încadrarea în prevederile ordonanței.

Referitor la Contractul de servicii nr. x din 16 martie 2011 încheiat cu SC C. SRL, instanța constată că pârâta a reținut neîndeplinirea condițiilor pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în conformitate cu art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, pentru achiziția în cauză neexistând Raport UCVAP.

Prevederile art. 2 alin. (1) - (3) din O.G. nr. 14/2013 se aplică, în situația prevăzută de art. 2 alin. (4) lit. a) din actul normativ menționat anterior - "numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată.

În cazul de față procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a fost lansată în SEAP înainte de 10 iunie 2011, respectiv în data de 12 decembrie 2010, conform anunțului de participare nr. x, așa cum am arătat și cum în mod corect s-a reținut. Contractul economic afectat de neregulă a fost Contractul de achiziție publică de servicii nr. x din 15 martie 2011 încheiat de către UAT Municipiul Târgoviște cu SC C. SRL, având ea obiect achiziția de servicii.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 30/2006, în vigoare la data organizării procedurii de achiziție publică - "Ministerul Finanțelor Publice, prin structurile sale specializate de la nivel central și teritorial, efectuează verificarea procesului de atribuire a contractelor, în mod selectiv, pe baza unor criterii de selecție. Metodologia de selecție se stabilește va fi stabilită prin normele de aplicare ale prezentei legi".

Astfel, verificarea procesului de atribuire a contractelor se realiza în mod selectiv de către Ministerul Finanțelor Publice, prin structurile sale specializate de la nivel central și teritorial, subscrisa nefiind selectată pentru verificare de către UCVAP.

Articolul 2 alin. (2) din O.G. nr. 14/2013 dispune: "Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat (...)".

Din coroborarea textelor legale antecitate, rezultă că pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:

- sumele să rezulte din corecțiile financiare aplicate conform prevederilor O.U.G. nr. x;

- procedura de achiziție să fie inițiată înainte de data de 10 iunie 2011;

- procedura de atribuire să facă obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006.

Ori, instanța, analizând conformitatea solicitării formulate a constatat în mod greșit că în conformitate cu prevederile O.G. nr. 14/2013 rezultă că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ pentru suportarea cheltuielilor din bugetul de stat conform O.G. nr. 14/2013, respectiv procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice (compartimentelor de verificare a achizițiilor publice denumite UCVAP/CVAP și pentru care nu exista aviz cumulativ de acestea în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006, iar această situație nu este reglementată de O.G. nr. 14/2013.

De asemenea, instanța constată faptul că și în ceea ce privește Contractul de servicii nr. x din 26 februarie 2009, încheiat cu SC D. SRL, intimata a reținut corect faptul că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente condițiilor financiare, în conformitate cu art. 6 lit. c) din O.G. nr. 14/2013.

Potrivit prevederilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 14/2013: "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional: "c) în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive" Această constatare este greșită, întrucât situația a intervenit ulterior și nu la data solicitării de plată.

Instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate cu privire la neretroactivitatea legii, în ceea ce privește actele normative aplicabile la data atribuirii contractelor de achiziții când erau erau aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător și nu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, potrivit O.G. nr. 79/2003, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare respectiv, autoritatea de management a Programului Operațional Regional din cadrul M.D.R.A.P. avea obligația și deținea pârghiile necesare pentru constatarea eventualelor nereguli săvârșite de UAT Municipiul Târgoviște pe durata procedurii de atribuire a contractului de achiziție.

La art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 legiuitorul a dispus că, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au responsabilitatea de a lua măsurile necesare pentru identificarea neregulilor și constatarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, în cadrul domeniului lor de competență, precum și pentru recuperarea sumelor reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli.

De asemenea, legiuitorul a dispus la art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 că, în scopul identificării neregulilor, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au obligația verificării sesizărilor provenite din interiorul și din exteriorul autorității, inclusiv a celor cuprinse în rapoartele de audit și în rapoartele de control ale instituțiilor cu atribuții de control al obținerii, derulării și utilizării fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente.

În aceeași notă, la art. 11 alin. (2

1

) din O.G. nr. 79/2003 erau prevăzute următoarele:

"Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare au obligația de a iniția procedura de constatare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli în interval de 7 zile lucrătoare de la primirea sesizărilor menționate la alin. (2)."

Prin raportare la prevederile O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data procedurii de atribuire a contractului în cauză și abrogată de O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea de management a Programului Operațional Regional din cadrul M.D.R.A.P. nu a identificat nereguli de la aplicarea legislației din domeniul achizițiilor publice, nici A.N.R.M.A.P. și nici C.N.SC nu au sesizat, consemnat și sancționat UAT Municipiul Târgoviște pentru încălcarea dispozițiilor legale în vigoare cu privire la criteriile de calificare și selecție solicitate. Din acest punct de vedere sentința pronunțată de instanța de fond nu este motivata în niciun fel, iar lipsa de motivare atrage nulitatea sentinței.

Prin raportare la ansamblul actelor normative care reglementează domeniul achizițiilor publice și conformitatea operațiunilor și a cheltuielilor cu normele comunitare și naționale, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene nu a furnizat nicio dovadă că în urma săvârșirii presupusei abateri constatate, autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște a cauzat un prejudiciu cert stabilit și cuantificat bugetului Uniunii Europene și fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit principiului proporționalității prevăzut de către legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Prin raportare la art. 6 alin. (3

3

) din O.U.G. nr. 66/2011, Direcția Generală Programe Europene nu evidențiază în actele emise care este potențialul impact financiar al presupuselor abateri constatate asupra bugetului Uniunii Europene și fondurilor publice naționale aferente acestora, cu referire la proiectul derulat de beneficiarul UAT Municipiul Târgoviște.

Aplicarea de corecții financiare ca măsură administrativă luată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 este justificată în cazul constatării unor nereguli care au prejudiciat sau care pot prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, condiție care nu este îndeplinită în speță.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 5 iunie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile de nelegalitate formulate în recurs, recurenta reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp. Este adevărat că, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003. Curtea a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității.

Aceste considerente ale Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive.

Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanțare și a avut loc acțiunea beneficiarului finanțării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului și Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum și de obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acțiunea beneficiarului finanțării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp.

Acțiunea beneficiarului, care constituie situația juridică căreia i se aplică norma de drept referitoare la definirea neregulii, a constituie neregulă, atât potrivit O.G. nr. 79/2003, cât și potrivit O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, constituie neregulă și în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.

Cât privește măsura dispusă, CJUE a statuat, în hotărârea din 26.05.2016 pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 (§ 57) că principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor măsuri financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

Luând în considerare că măsura dispusă față de recurenta reclamantă nu este nouă, fiind prevăzută și de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că aplicarea ei, ca expresie a principiului proporționalității, reprezintă un efect viitor al situației juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecției a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, motivele de nelegalitate îndreptate împotriva actelor administrative nu privesc aplicarea principiului proporționalității instituit prin reglementarea nouă (acesta fiind un aspect favorabil beneficiarului finanțării), ci calificarea acțiunilor beneficiarului ca neregulă.

Cu privire la susținerile recurentei în ceea ce privește Contractul de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu SC A. SA și SC B. SA procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a fost lansată în SEAP după 1 octombrie 2011, respectiv în data de 5 mai 2012, conform anunțului de participare nr. x.

Prin Nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 (refăcută la data de 2 aprilie 2015 în baza Deciziei nr. 221 din 11 iulie 2014) s-a stabilit o reducere procentuală de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC A. SA și SC B. SA. Din datele cuprinse în Nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014, reiese faptul că s-a reținut încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 36 alin. (1) lit. b) și f) și art. 81 din H.G. nr. 925/2006 respectiv încălcarea principiului tratamentului egal.

Corect sesizează intimatul că, în speță sunt incidente prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 potrivit cărora, pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:

Analizând conformitatea solicitării formulate de către recurentă cu dispozițiile O.G. nr. 14/2013 menționate mai sus, rezultă faptul că:

O.G. nr. 14/2013 reglementează suportarea de la bugetul de stat a sumelor rezultate din abateri de la legislația în domeniul achizițiilor publice care puteau și trebuiau să fie observate și sancționate de către anumite instituții ale statului, în exercitarea atribuțiilor acestora (ANRMAP și UCVAP).Astfel, actul normativ respectiv nu reglementează situațiile în care abaterea autorității contractante rezultă din modalitatea de evaluare a ofertelor depuse de către ofertanți.

Corect reține și instanța de fond că refacerea Notei de neconformitate cu nr. x la data de 2 aprilie 2015 nu a afectat încadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, nefiind modificate condițiile care determină încadrarea/neîncadrarea în prevederile ordonanței.

Cu privire la susținerile recurentei referitoare la Contractul de servicii nr. x din 16 martie 2011 încheiat cu SC C. SRL, nici în acest caz nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în conformitate cu art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, respectiv pentru achiziția în cauză neexistând Raport UCVAP.

În acord cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 30/2006, verificarea procesului de atribuire a contractelor se realiza în mod selectiv de către Ministerul Finanțelor Publice, prin structurile sale specializate de la nivel central și teritorial, reclamanta nefiind selectată pentru verificare de către UCVAP.

Pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții:

Analizând conformitatea solicitării formulate de către UAT Municipiul Târgoviște cu dispozițiile O.G. nr. 14/2013 menționate mai sus, rezulta următoarele:

Așadar, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond reține în mod corect faptul că situația în care documentația de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006, nu este reglementată de către O.G. nr. 14/2013 și, pe cale de consecință, nu intră sub incidența prevederilor acestui act normativ.

În ceea ce privește incidența prevederilor O.G. nr. 14/2013 asupra Contractului de servicii nr. x din 26 februarie 2009 încheiat cu SC D. SRL, nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în conformitate cu art. 6 lit. c) din O.G. nr. 14/2013, prin raportare la următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 14/2013: "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional:

c) în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive".

Contrar susținerilor recurentei, aplicarea corecției financiare stabilită prin Nota de constatare nr. x din 11 ianuarie 2013 a fost menținută ca urmare a Deciziei ICCJ nr. 2133 din 22 mai 2015, definitivă, în speța de față aplicându-se prevederile sus-menționate.

În privința prejudiciului, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, AFIR trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin."

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general E. prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general F. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general F. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate.

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . . . .] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general F. pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general F. prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței nr. 32 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva Sentinței nr. 32 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2019.

GGC - LM