ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4987/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.12.2016, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 17463/2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva Notificării nr. x/28.04.2015 privind recuperarea prefinanțării emise de MDRAP referitoare la Contractul de finanțare încheiat în cadrul Programului OPerațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Dotare cu echipamente pentru creșterea siguranței și prevenirea criminalității în zona de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița", cod SMIS 7889, și anularea acestei notificări.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 99 din 27 aprilie 2017, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii și, rejudecând pe fond, anularea în tot a actelor administrative atacate.

A susținut recurenta-reclamantă că nici pârâta și nici instanța de fond nu au arătat care sunt motivele pentru care s-ar încadra în prevederile alin. (3) al art. 17 din O.U.G. nr. 64/2009, respectiv că obligația de restituire intervine "în cazul proiectelor pentru care aceștia nu justifică prin cereri de rambursare utilizarea acesteia, conform termenelor și condițiilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."

Actul administrativ atacat nu cuprinde mențiuni din care să rezulte că nu a justificat utilizarea prefinanțării și instanța de fond nu a specificat explicit și fără echivoc modul în care nu ar fi respectat regulile de eligibilitate și condițiile de legalitate, realitate, regularitate, conformitate stabilite de normele și reglementările comunitare și naționale sau specificațiile contractului de finanțare.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentului nu se pot încadra în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs - referitoare la faptul că instanța nu a arătat motivele pentru care reclamanta s-ar încadra în prevederile art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009 - se pot circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 al articolului menționat, instanța constată că, într-adevăr, recurenta-reclamantă nu are critici vizând nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material, însă recursul urmează a fi analizat din perspectiva pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

4.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Verificând considerentele hotărârii recurate, se constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea față de soluția instanței, fără, însă, a aduce critici pertinente, limitându-se la a susține că instanța de fond nu a specificat explicit și fără echivoc modul în care nu ar fi respectat regulile de eligibilitate.

Pentru a dispune casarea hotărârii în temeiul pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., este necesar ca motivarea să lipsească cu desăvârșire sau aceasta, deși există din punct de vedere formal, să nu răspundă la exigențele unei motivări reale care să reflecte argumentația și elementele avute în vedere de judecător la pronunțarea hotărârii.

În cauză, prin actul contestat, s-a reținut că UAT Târgoviște trebuie să restituie partea din prefinanțare solicitată, nu pentru că nu a respectat legislația națională sau europeană, ci pentru că nu s-a încadrat cu implementarea proiectului în termenele stabilite prin contractul de finanțare.

Or, prin considerentele expuse la paginile 3-4 din hotărârea recurată, judecătorul fondului a adus argumente referitoare la dispozițiile legale aplicabile, în raport cu situația de fapt, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile și la motivele de nelegalitate invocate prin acțiune de reclamantă.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este concisă și concretă, prima instanță având în vedere argumentele părților litigante și indicând dispozițiile legale aplicabile, în raport cu obiectul acțiunii și cu situația de fapt.

Prin urmare, nemulțumirea părții referitoare la modalitatea de motivare nu poate determina casarea hotărârii, iar din conținutul considerentelor rezultă că judecătorul a răspuns criticilor formulate de reclamantă și a indicat dispozițiile legale incidente.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Soluția primei instanțe fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței nr. 99 din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.