ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5164/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 17.05.2017, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 88/03.11.2016 privind rezilierea contractului de finanțare nr. x/16.03.2012 pentru proiectul cod SMIS 29321, "Promovarea turistică a bisericilor de la sfârșit de veac XIX din Târgoviște", și a Adresei nr. x/10.02.2017, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 40 din 22 februarie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, anularea actelor administrative atacate.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță a înlăturat nejustificat argumentele sale și că a interpretat greșit categoriile de cheltuieli prevăzute în proiect.

A apreciat recurenta că derularea proiectului s-a desfășurat conform contractului încheiat și, în consecință, actele atacate sunt nelegale, sentința de fond fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinzând, însă, motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei-reclamante rezultă că aceasta s-a rezumat la a invoca formal motivele de casare prevăzute de pct. 6 și pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive.

4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8, pentru că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

4.3. Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Deși recurenta a invocat pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., s-a limitat la a susține că instanța a interpretat greșit categoriile de cheltuieli prevăzute în proiect și a aprecia că derularea proiectului s-a desfășurat conform contractului, fără, însă, a indica, în concret, care sunt dispozițiile de drept material încălcate sau aplicate greșit.

De asemenea, din cererea de recurs nu rezultă care sunt motivele contradictorii reținute de prima instanță sau străine de natura cauzei, pentru a se reține incidența motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Or, nemulțumirea părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și simplele afirmații că hotărârea pronunțată nu este motivată sau că nu este dată cu interpretarea normelor de drept material nu pot constitui motive de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței nr. 40 din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.