ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2020

Ședința publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea în parte a actului administrativ individual - adresa x/28.06.2016 - prin care s-a respins în parte contestația acesteia formulată împotriva informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală, referitor la contractul de finanțare cu cod SMIS 29364, pentru proiectul "Promovarea turistică a Bisericilor Medievale secolul XVI din Târgoviște" și anularea actului administrativ nr. 12118/2016, prin care se comunica faptul ca se autorizează cererea de rambursare 4F, în valoare de 39.418,22 RON, aferentă contractului de finanțare cu cod SMIS 29364, pentru proiectul "Promovarea turistică a Bisericilor Medievale secolul XVI din Târgoviște".

Prin sentința civilă nr. 166 din 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Poiești a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, apreciind că nu erau îndeplinite condițiile stipulate de aceste norme și, de asemenea, instanța de fond nu a motivat de ce a înlăturat de la aplicare dispozițiile invocate de reclamantă, respectiv art. 5 alin. (1) și (4) și art. 7 din Ordinul nr. 665/2604/2008, în vigoare la data cererii de finanțare.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă.

Prin rezoluția din 29 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 3 iunie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La termenul de judecată din 3 iunie 2020, Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calității procesuale care a operat în cauză, în temeiul art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 68/2019, a dispus înlocuirea în citativ a intimatului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice cu Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunță în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a declarat recurs la data de 16 noiembrie 2017, ora 16

39

(data comunicării prin fax a cererii de recurs) și înregistrat la instanța de fond la 17 noiembrie 2017, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 31 octombrie 2017 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 16 noiembrie 2017.

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, rezultă că recurenta-reclamantă a depus calea de atac prin fax, în data de 16 noiembrie 2017, la ora 16

39

, în afara programului de activitate al instanței de judecată.

Potrivit Deciziei nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că recursul a fost formulat în ultima zi, prin fax, dar după ora la care activitatea instanței a încetat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște este tardiv formulat.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 166 din 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2020.