ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2020

Ședința publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 13.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE), a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare față de sumele stabilite de Autoritatea de Management POR în cadrul Cererii de Rambursare nr. x, urmare a reducerii procentuale aplicate la CR1 pentru contractul de servicii nr. x/19.12.2013, încheiat cu S.C. Vizual S.R.L., act emis de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Autorizare Programe, înregistrat cu nr. x/10.10.2016 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x/21.10.2016, referitor la Contractul de finanțare cod SMIS 29365, pentru proiectul "Promovarea turistică a Bisericilor Medievale secolele XVII- XVIII din Târgoviște", anularea Deciziei nr. 444/2016, prin care a fost respinsă contestația formulată de către UAT Municipiul Târgoviște împotriva actului anterior menționat, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 207 din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Totodată, instanța de fond nu a analizat susținerile reclamantei în sensul că actul administrativ atacat este nelegal, motivat de faptul că, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află dosarul nr. x/2016, ce are ca obiect anularea Notei de neconformitate nr. x/01.09.2014, prin care s-a aplicat o reducere procentuala de 5% din valoarea contractului de servicii nr. x/19.12.2013, încheiat între UAT Municipiul Târgoviște și S.C. Vizual S.R.L., precum și a Deciziei nr. 105/01.04.2016, emisă de către intimat.

De asemenea, intimatul - pârât a solicitat instanței de fond a dispune suspendarea prezentei cauze, în temeiul art. 413 C. proc. civ., iar reclamanta nu s-a opus, însă Curtea de Apel Ploiești nu a motivat respingerea cererii.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond nu a analizat acțiunea și înscrisurile depuse, reținând faptul că au fost identificate nereguli în cadrul procedurii de achiziție publica, astfel că intimatul este îndreptățit să stabilească creanța suplimentară, considerând totodată ca aceste cheltuieli sunt neeligibile.

În opinia recurentei, însă, actul administrativ contestat nu probează explicit și fără echivoc, pe bază de documente justificative, încadrarea cheltuielilor ca și cheltuieli neeligibile potrivit prevederilor H.G. nr. 759/2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

A mai arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta a acceptat un ofertant care nu îndeplinea criteriile de ofertare, neavând dreptul de a desfășura o anumită activitate economică, așa cum s-a dovedit în mod cert din datele furnizate de către Registrul Comerțului.

Intimatul - pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea formulată de intimat, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Prin demersul judiciar inițiat în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, reclamanata urmărește anularea actelor administrative reprezentate de Procesul-verbal de constatare și de stabilire a unei creanțe suplimentare nr. x/10.10.2016 (față de sumele stabilite de Autoritatea de Management POR în cadrul Cererii de Rambursare nr. x, urmare a reducerii procentuale aplicate la CR1 pentru contractul de servicii nr. x/19.12.2013, încheiat cu S.C. Vizual SRL), act emis de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Autorizare Programe, și de Decizia nr. 444/2016, prin care a fost respinsă contestația formulată de către UAT Municipiul Târgoviște împotriva actului anterior menționat.

Înalta Curte constată că, în speță, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/29.05.2021, cod SMIS 29365, cu titlul "Promovarea turistică a Bisericilor Medievale secolele XVII- XVIII din Târgoviște ", între recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar, și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional A.M.P.O.R. din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Contractul de finanțare se supune dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, care la art. 2 alin. (1) lit. a) prevede că neregula este orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

La data de 19.12.2013, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu S.C. Vizual S.R.L. contractul de servicii nr. 33397.

Ulterior, pârâtul, ca autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, a constatat abateri de la aplicarea dispozițiilor legislației naționale, în domeniul achizițiilor publice, și anume încălcarea principiului tratamentului legal, prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, prin acceptarea unui ofertant care nu îndeplinea criteriile de ofertare, neavând dreptul de a desfășura o anumită activitate economică, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, prin Nota de neconformitate nr. x/1.09.2014 a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de servicii, sus menționat.

Instanța de control judiciar reține că potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."

Acest text legal se coroborează cu art. 9 din același act normativ potrivit căruia:

"Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21".

Prin urmare, procedura în speța de față este reglementată de dispozițiile art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond a constatat că reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului respectiv a fost stabilită o singură dată prin Nota de neconformitate nr. x/1.09.2014, aceasta aplicându-se la fiecare cerere de rambursare, abaterea fiind identificată și sancționată o singură dată de către autoritatea pârâtă.

De asemenea, instanța de recurs reține că nelegalitatea Notei de neconformitate nr. x/1.09.2014 face obiectul unei alte cereri de chemare în judecată formulate de reclamantă.

În ceea ce privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând nemotivarea hotărârii, acestea nu pot fi reținute în condițiile în care instanța de fond, cu respectarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a analizat motivele de fapt și drept pe care și-a întemeiat soluția, motivare ce a permis instanței de recurs să verifice aplicarea corectă a legii în raport cu situația de fapt.

Este evident că instanța de fond a analizat argumentele reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată și le-a combătut în raport cu dispozițiile legale incidente, ținând cont și de situația factuală ce vizează procedura de atribuire a contractului de achiziție.

Pentru aceste considerente, reținând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile formulate de recurenta-reclamantă asupra acestei hotărâri, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. (8) C. proc. civ. nu sunt de natură a conduce la o altă situație de fapt și de drept decât cea avută în vedere de judecătorul fondului, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză împotriva acestei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativă Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 207 din 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.