Decizia nr. 3842/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea actului administrativ individual Nota de neconformitate nr. x din 1 februarie 2016, comunicată prin adresa nr. x din 10 februarie 2016, anularea actului administrativ Informare nr. x din 19 februarie 2016 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de Direcția Autorizare Programe din cadrul MDRAP, Proiect SMIS nr. 14788, cu titlul" Complex turistic de natație Târgoviște", anularea Deciziei nr. 108/2016 comunicată la data de 12 aprilie 2016, prin care au fost respinse contestațiile înregistrate sub nr. x din 11 martie 2016 și sub nr. x din 21 martie 2016.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 58 din 21 martie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a promovat recurs împotriva Sentinței nr. 58 din 21 martie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 483 C. proc. civ. Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta -reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență a susținut că instanța de fond a dezlegat corect pricina, prin aplicarea normelor legale incidente la situația de fapt corect stabilită.

Poziția procesuală a reclamantului Recurenta -reclamantă a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 11 septembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Analiza cererii de recurs 1. Motivele de fapt și de drept relevante Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. În motivarea căii de atac fără a fi detaliate argumentele pentru temeiurile de drept invocate s-au adus critici doar vizând abateri reținute în Nota de neconformitate nr. x din 1 februarie 2016 precum și referitor la interpretarea ce a fost dată mențiunii de neregulă raportat la prejudicierea bugetului Uniunii Europene. Astfel, s-a susținut că abaterile constatate la pct. 21 din Nota de neconformitate nr. x din 1 februarie 2016 sunt lipsite de motivare în fapt și în drept, raportat la cheltuielile din factura nr. x.651 din 25 septembrie 2015 și la cerința stabilita de legiuitor privind excluderea de la rambursare pentru nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar. S-a susținut că s-a reținut în mod greșit ca lipsa procedurilor tehnice de execuție a principalelor categorii de lucrări a constituit unul din motivele de respingere a 5 oferte din cele 7 oferte depuse." Pe baza pretinselor abateri constatate, Direcția Autorizare Programe a aplicat reducerea procentuala de 25% În temeiul "Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. B), evaluarea ofertelor, punctul 4: În timpul evaluării nu sunt respectate principiile transparenței și tratamentului egal." În realitate aspectele invocate ca fiind "clare, explicite și fără echivoc" consemnate la pct. 16 și 19 din Notă, faptul că s-au depus documente relevante pentru îndeplinirea criteriilor de calificare nu pot contrazice concluzia finală. În acest sens s-a pretins faptul că instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006. Susținerile, ce privesc abaterea constatată la pct. 2.1 pct. 1 nu pot fi reținute, fiind în esență nemotivate în concret, însă, este de a se reține că modificările proiectului tehnic conform Caietului de sarcini - legea părților în concret trebuia să se realizeze în conformitate cu AM-POR nr. 92, art. 15 lit. b). De altfel, recurentul nu critică în concret reținerile de către instanța de fond precum că în propunerea tehnică a ofertantului câștigător A. S.R.L. nu se regăsesc procedurile tehnice de execuție pentru principalele categorii de lucrări, astfel că din această perspectivă motivele invocate nu pot fi reținute. S-a mai susținut că în ceea ce-privește abaterea de la pct. 21.2, instanța a reținut în mod nefondat că ofertantul a modificat prin răspunsul la solicitarea de clarificare conținutul ofertei financiare, fapt pentru care oferta era neconformă prin aplicarea art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006. Pe baza pretinsei abateri constatate, aplicându-se reducerea procentului de 5% în temeiul "Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I - achiziții publice, lit. B), evaluarea ofertelor, punctul 5 -modificarea unei oferte în cursul evaluării", Potrivit înscrisurilor consemnate, în actele atacate, intimata, dar și instanța erau în măsura sa constate aplicarea prevederilor art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 conform cărora: în cazul existentei unor erori aritmetice care pot fi clarificate, în condițiile art. 2 alin. (2) din ordonanța de urgență, elementele propunerii financiare vor fi corectate și implicit, prețul total al ofertei, prin refacerea calculelor aferente, pe baza datelor și informațiilor care sunt cunoscute de către toți participanții, deoarece sunt prevăzute în legislația aplicabilă, documentația de atribuire, și/sau în alte documente prezentate de ofertant. În speța, propunerea financiară a fost corectată prin refacerea calculelor aferente erorii aritmetice constatate în răspunsul la solicitarea de clarificări, fapt pentru care abaterea constatată este nefondată și neîntemeiată. Raportarea la oferta financiară nu poate achiesa la poziția susținută de parte a unor "vicii de formă", câtă vreme nu apar incidente dispozițiile art. 79 alin. (3), raportat la art. 80 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, fiind vorba de o modificare a componenței preț, încadrabilă în anexa la O.U.G. nr. 66/2011 în criteriul "modificarea unei oferte în cursul evaluării". Un alt motiv vine să critice hotărârea din perspectiva a ceea că nu s-a explicitat nerespectarea condițiilor de legalitate, regularitate sau neconformitate, neexistând niciun impact financiar potențial. Deși din această perspectivă hotărârea instanței de fond este amplu motivată, Înalta Curte subliniază faptul că interpretarea pe care recurentul o dă dispozițiilor art. 6 și 3 3 din O.U.G. nr. 66/2016 nu poate fi primită întrucât corecția a fost aplicată în temeiul H.G 519/2014, lit. b), pct. 4 și pct. 5, astfel încât, câtă vreme legiuitorul a prevăzut neregula prin acest act normativ, aceasta nu poate avea caracter formal. Există conturată o jurisprudență constantă națională și comunitară, în sensul că, atât timp cât s-a constatat existența unei abateri de la aceste norme, acest fapt provoacă automat un prejudiciu fondurilor europene și/sau naționale. Astfel, în jurisprudența sa, CJUE a statuat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot efectua interesele financiare a Uniunii - C-465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. II, statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării C-271 pct. 48, C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos C-199/03, pct. 15. Astfel, obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude s-au nereguli, fără a fi necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu. Toate criticile mai sus analizate se pot subsuma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă, cât privește temeiul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat niciun argument nu vine să precizeze care ar fi regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, pretins a fi încălcate de către instanța de fond. În aceste condiții, în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum, în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.