ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale (OMEN) nr. 4696/18.08.2017.

La data de 18 iunie 2018, reclamanta A. a înțeles să precizeze și să completeze cererea, în sensul că solicit și anularea Notificării nr. x/18.08.2017, pentru aceleași motive pentru care solicită și anularea OMEN nr. 4696/18.08.2017 și suspendarea executării efectelor, respectiv suspendarea aplicării actelor administrative contestate, a OMEN nr. 4696/18.08.2017 și a Notificării nr. x/18.08.2017, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, susținând că sunt îndeplinite cele două criterii privind paguba iminentă și cazul bine justificat.

Prin sentința civilă nr. 186 din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești:

- a admis în parte acțiunea precizată și complatată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale:

- a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 4696/18.08.2017 emis de Ministrul Educației Naționale și a dispus suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea definitivă a cauzei;

- a respins cererea de suspendare a executării Notificării nr. x/18.08.2017, ca inadmisibilă;

- a anulat Ordinul nr. 4696/18.08.2017 emis de Ministrul Educației Naționale;

- a respins cererea privind anularea Notificării nr. x/18.08.2017, ca inadmisibilă;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 70 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 pârâtul Ministerul Educației Naționale a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea atât a cererii de suspedare cât și a cererii de anulare, ca neîntemeiate.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului din dublă perspectivă, a lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs și a neîncadrării în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate în primă instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În raport de motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-pârât pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 100 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul citației comunicată acestuia la data de 13 august 2021, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recurentul-pârât nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, dar nici o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 186 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.