ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 aprilie 2018, astfel cum a fost modificată și completată prin cererea depusă la data de 21 mai 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat:
- anularea Hotărârii nr. 1507/27.03.2018, emisă de pârât, precum și a raportului ce a stat la baza acestei decizii și acordarea punctajului conform evaluării reclamantului și, implicit, a calificativului "foarte bine" pentru anul școlar 2016-2017;
- obligarea pârâtului să recunoască și să aprobe rezultatul evaluării inițiale și acordarea calificativului "foarte bine"
- suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea definitivă a cauzei;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de ședință din 7 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că prima instanță a considerat în mod greșit a nu fi dovedită condiția pagubei iminente, contrar probelor administrate în cauză.
Acordarea calificativului "bine" restricționează participarea reclamantului la orice concurs de ocupare a unui post de inspector general, inspector general adjunct, director al Casei Corpului Didactic, director al oricărei unități de învățământ preuniversitar de stat, precum și la ocuparea oricărui post/catedră din învățământul preuniversitar de stat, transfer/pretransfer, întrucât metodologia de mobilitate a personalului didactic de predare prevede condiția acordării calificativului "foarte bine".
Totodată, conform Ordinului nr. 3633/2018, emis de Ministerul Educației Naționale, condiția pentru obținerea gradației de merit este aceea ca în cei cinci ani anteriori, solicitantul să fi obținut calificativul "foarte bine" în fiecare an școlar.
Recurentul-reclamant a mai susținut că nu se poate aprecia temeinicia cererii de suspendare în raport de data expirării mandatului de inspector general, o astfel de situație având caracter discriminatoriu.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:
În vederea analizării criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține că, deși prin cererea de recurs au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., dezvoltarea acestora se circumscrie doar cazului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.
Prin încheierea supusă recursului, instanța de fond a constatat, analizând condițiile cumulative ce se cer a fi întrunite pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ, că în cauză este relevată condiția cazului bine justificat, însă a apreciat că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiției pagubei iminente. Acest din urmă considerent este apreciat de Înalta Curte a fi greșit, în cauză existând elemente de natură a susține îndeplinirea ambelor condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de reclamantul A. sunt fondate.
În cauză, recurentul-reclamant a prezentat argumente plauzibile privitoare la consecințele viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activității sale profesionale și, implicit, asupra beneficiilor de ordin material pe care acesta nu le-ar mai putea obține prin ocuparea unei funcții de conducere, a obținerii gradației de merit ori în urma participării la sesiunile de transfer, aspecte care corespund noțiunii de pagubă iminentă, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Obținerea calificativului "foarte bine" de către un cadru didactic reprezintă o cerință esențială, conform legislației în materia organizării și funcționării învățământului preuniversitar de stat, pentru ca persoana interesată să poată participa la concursurile organizate în vederea ocupării unei catedre sau a unui post vacant de conducere în unitățile școlare, ori a unei funcții de inspector școlar, inspector școlar general, inspector general adjunct ori director al Casei Corpului Didactic.
În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3969/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, ale art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5558/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de inspector școlar din inspectoratele școlare, precum și ale art. 2 alin. (1) lit. e) din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5557/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct din inspectoratele școlare și de director al casei Corpului Didactic, toate aceste dispoziții legale stabilind condiția obținerii de către candidatul la aceste funcții a calificativului "foarte bine" în ultimii 4 ani, respectiv 5 ani, după caz, anteriori înscrierii la concurs.
În mod similar, metodologia de mobilitate a personalului didactic de predare, emisă în fiecare an de ministerul de profil, prevede condiția obținerii calificativului "foarte bine" pentru participarea la etapele de mobilitate organizate în vederea ocupării unui post în unitățile școlare de stat.
Totodată, pentru a putea participa la concursul de acordare a gradației de merit, organizat anual de ministerul pârât în condițiile art. 264 din Legea educației naționale nr. 1/2011, candidații trebuie să îndeplinească cerința obținerii calificativului "foarte bine" în fiecare an școlar din perioada evaluată.
În consecință, Înalta Curte reține că acordarea unui alt calificativ decât "foarte bine" produce consecințe previzibile și perturbatoare asupra carierei reclamantului, generând restricții majore de ordin profesional, pe care acesta ar fi nevoit să le suporte până la finalizarea litigiului privind anularea actului administrativ contestat, dat fiind spectrul larg al posturilor și funcțiilor la care nu ar mai putea accede. Acestor restricții le corespunde o componentă de ordin financiar, reprezentată de salariile și recompensele adiacente pe care reclamantul le-ar putea obține din exercitarea neîngrădită a profesiei.
Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiat argumentul instanței de fond, care a apreciat asupra lipsei iminenței pagubei doar prin prisma faptului că mandatul de inspector general școlar nu a expirat. Împrejurarea că recurentul-reclamant se află în exercitarea unui mandat pentru o anumită funcție nu îl împiedică să participe la concursurile de ocupare a altor funcții și posturi în sistemul de învățământ, caz în care, în lipsa dispunerii suspendării executării raportul de evaluare contestat, reclamantul nu ar întruni condițiile cumulative necesare înscrierii la concurs.
Înalta Curte va avea în vedere și că, asupra legalității Raportului de evaluare nr. x din 23.03.2018, emis de pârât, prin care s-a acordat recurentului-reclamant calificativul "bine", planează îndoieli serioase, împrejurare reținută de instanța de fond prin încheierea recurată și necontestată de pârât prin formularea unei cereri de recurs. Cu autoritate de lucru judecat provizorie, nelegalitatea actului administrativ a fost constatată și în cadrul litigiului privind cererea de anulare, conform Sentinței civile nr. 179 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a anulat Raportul de evaluare nr. x/23.03.2018, emis de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care s-a acordat reclamantului calificativul "bine".
Or, în raport de toate aceste elemente, admiterea cererii privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât încheierea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, aspect de natură a atrage casarea încheierii și reformarea soluției primei instanțe.
Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa încheierea atacată și, în rejudecare, va admite cererea de suspendare formulată de reclamantul A., dispunând suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x din 23.03.2018, emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale la plata către recurentul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond (50 de RON, respectiv partea din taxă de timbru corespunzătoare cererii de suspendare) și recurs (200 de RON).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial, Înalta Curte reține că documentele justificative prezentate de reclamant, respectiv chitanța nr. x/11.09.2018, depusă la dosarul instanței de fond și chitanța nr. x/29.05.2009, depusă la dosarul instanței de recurs, nu fac dovada că sumele achitate corespund prestării serviciilor avocațiale în prezenta cauză, la detaliile plății nefiind menționat numărul dosarului și instanța pe rolul căreia este înregistrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 7 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.
Casează sentința atacată și, rejudecând:
Admite cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.
Dispune suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x din 23.03.2018, emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ.
Obligă intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale la plata către recurentul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru fond și recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.